Blogul Supraveghetorilor

Archive for the ‘Supravietuire Urbana’ Category

Supravietuire Urbana – Primejdia

with 5 comments

Fie că eşti strivit de suporteri dezlănţuiţi pe un stadion sau turtit de îmbulzeala produsă la ieşirea unui cinematograf în flăcări ori a unei discoteci incendiate, sau pe un vapor care se scufundă, călcat în picioare de cei care caută să ajungă primii la barca de salvare, forţa unei mulţimi de oameni isterizaţi este la fel de periculoasă ca şi atacul unei turme de elefanţi, haite de lupi sau cete de rechini.
Poate chiar mai mortală.
Senzaţia de înghesuială (la fel ca cea de singurătate) poate îmbolnăvi (ce-i mult nu-i sănătos). Cei care pot trăi izolaţi fără să o ia razna (pustnici, exploratori, cercetători, speologi etc.) au o mentalitate tot atât de diferită de cea a omului obişnuit ca şi cei care pot trăi înghesuiţi fără să „explodeze”: astronauţi, marinari, călugări ş.a.m.d.

Uneori chiar şi numai doi oameni aflaţi împreună pot fi prea mulţi – de exemplu când unul dintre ei îl loveşte, îl împunge ori îl muşcă pe celălalt.

Ce poate face un om neînarmat şi nepriceput la autoapărare când se trezeşte înghesuit, atacat?

Deoarece situaţiile posibile sunt foarte variate, iar victimele extrem de diferite, singurul sfat practic şi sigur care poate fi dat pentru a scăpa când eşti atacat, este să reacţionezi iute şi dur. Dacă poţi evita, nu lovi,- dar niciodată să nu loveşti slab- zicea Theodore Roosevelt. Lasă mila: mai bine să plângă maică-sa, decât maică-ta. După ce-l potoleşti, poţi redeveni milos şi civilizat. In plus, ţine minte că şansele tale de a supravieţui atacului dezlănţuit al unui om sau animal sunt mult reduse dacă-ţi pierzi cumpătul şi te laşi copleşit de durere, furie, ură sau frică.
Dar atenţie: legea pedepseşte autoapărarea fizică realizată cu o violenţă disproporţionată faţă de agresiune (de exemplu n-ai voie să-l omori dacă el încerca doar să te fure ş.a.m.d.). Pentru a te putea încadra în situaţia legală de „legitimă apărare”, trebuie ca atacul să fie material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva ta sau altei persoane, iar apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea atacului (conf. art. 44 din Codul Penal).

Asigurarea securităţii şi ordinii publice nu trebuie lăsată doar în grija Statului, a Poliţiei, ci preluată de către toţi cetăţenii. Fiecare trebuie să-şi ia măsuri de protecţie şi să participe efectiv la combaterea răutăţilor din jurul său.
Dacă analizăm diversele feluri de infracţiuni (tâlhării, violuri, furturi, crime, înşelăciuni), vom constata că majoritatea se produc în sau lângă locuinţa victimei. Oamenii sunt de obicei creduli, iresponsabili, nu se gândesc că un atac criminal poate veni şi de la o persoană la care nu te aştepţi, sau că răufăcătorii pot fi oriunde.

Violenţa e în creştere şi a devenit un mod de viaţă. De la violenţă la crimă e doar un pas mic. Nu numai la noi multă lume este surescitată, vehementă, brutală. În 1984 media mondială era de 5,82 crime la 100 000 persoane, dar în 1994 a ajuns la 6,7 în ţările industrializate, la 10,5 în America Latină şi la 12,34 în ţările arabe. Se consideră că factorii favorizanţi ar fi: ponderea tinerilor din totalul populaţiei şi creşterea densităţii populaţiei. Dar cauza principală a violenţei o constituie lipsa de educaţie şi sedentarismul (sau mai bine zis: sărăcia, şomajul, discriminările de orice fel etc). Plus faptul că la noi consumul de alcool e pe primul loc din lume: 11,5 1 pe an, pe locuitor. Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea o mulţime de fărădelegi: furturi, spargeri, violuri, sechestrări de persoane ş.a.m.d. Ce va mai fi după câţiva ani, când toţi aurolacii vor deveni adulţi (cu drept de vot!)? Iresponsabilitatea şi refuzul autorităţilor, al societăţii, de a recunoaşte şi trata prin educaţie cauzele violenţei şi NU efectele ei, prin pedepse, vor duce la agravarea incontrolabilă a situaţiei.
Pregăteşte-te!

Intrebarea este – EŞTI OARE ÎN PRIMEJDIE?

Trebuie să fii mereu atent la ce-i în jur – ca să-ţi dai seama dacă eşti în pericol.
Există situaţii ameninţătoare care la început poate nu sunt îndreptate contra ta, cum ar fi: panica crescândă dintr-un vagon de metrou oprit între staţii, ţipetele’ dintr-o discotecă, zgomotul paşilor care te urmăresc, încăierarea dintr-un local, etc? Dar, pentru că te afli în apropierea locului repectiv, sunt mari şanse ca problema să se extindă şi să te implice.
Corpul unui om care ştie că este în pericol va fi mult mai tare decât al altuia, care nu ştie ce-l aşteaptă (şi asta în pofida salvării aproape involuntare din situaţii critice a multor beţivi, adormiţi, leşinaţi). Este suficient să fii avertizat de apariţia pericolului şi corpul va face instinctiv ce trebuie.

Adică, va pompa adrenalină în sânge. E vorba de o substanţă secretată de organism care măreşte tonusul, alertează muşchii, contractă vasele sanguine. Această „autoinjecţie” poate produce chiar diferenţa dintre moarte şi supravieţuire.
Când se anunţă pericolul, mobilizează-te, întăreşte-te! Nu te autoamăgi că va trece! Nu te aştepta că vei scăpa, ci dimpotrivă – că problema se va amplifica şi vei fi amestecat. Nu te lăsa în voia sorţii! Acţionează, NU aştepta, NU sta pe gânduri. Cea mai bună apărare este atacul. la iniţiativa şi fă tu ce trebuie. Norocul îi ajută pe cei curajoşi.

Anunțuri

Written by supraveghetorul

6 Iunie 2011 at 2:32 pm

Publicat în Supravietuire Urbana