Supravietuire: FRIGUL

Foarte importantă este sesizarea şi înţelegerea pericolului în care te afli, căci adeseori frigul atacă pe ascuns, insidios: mai întâi amorţeşte sau adoarme vigilenţa simţurilor. Dar dacă eşti atent, chiar fără pregătire sau cunoştinţe speciale de luptă cu frigul, poţi să-ţi dai seama despre ce e vorba când începi să tremuri sau îţi clănţănesc dinţii.
Acest semnal dat de corp trebuie să te trezească, să te îmboldească să acţionezi pentru a te încălzi, ca să scapi de degeraturi, îngheţ, chiar moarte. Să nu uităm însă că în viaţa normală frigul aduce şi unele foloase: căleşte organismul, slăbeşte microbii, păstrează alimentele ş.a.m.d.
Protecţia împotriva frigului înseamnă: adăpost, izolaţie, căldură.

PANA LA GASIREA UNUI ADAPOST

Pe vreme geroasă NU sta până începi să te zgâlţâi de frig deşi tremuratul este normal şi inerent. Nu mai aştepta – atâta timp cât poţi şi nu eşti împiedicat, fă ceva să te încălzeşti: mişcă-te mereu, fără oprire.

Tropăie. Ţipă. Trage-te de urechi, de nas, de buze. Strâmbă-te. Acoperă-ţi faţa cu mâinile. Sau loveşte-te, bate-te cu mâinile şi cu pumnii pe corp, piept sau spate. Strânge şi desfă pumnii. Suflă în pumni, pe palme. Bagă mâinile sub haine (în pantaloni sau la subţiori). Îndoaie, dezdoaie, mişcă degetele de la mâini şi de la picioare.

Dacă te dor degetele de la picioare – de exemplu, când eşti pe o plută – ridică-le în sus şi ţine-le aşa unu – două minute. Îndoaie labele picioarelor. Roteşte gleznele. Roteşte umerii, şoldurile.

Lărgeşte hainele prea strânse pe corp. Încheie toţi nasturii de la haine. Lipiţi-vă unii de alţii. Atenţie la vânt şi la ploaie – căci ele măresc mult pericolul de îngheţ. Căzătura sau scufundarea în apă amestecată cu gheaţă şi zăpadă este un pericol clar, iminent,
de îngheţ. După ce te-ai încălzit, menţine-te în această stare muncind (fizic). Munceşte, mişcă-te cu vioiciune până ajungi la adăpost, la căldură. Iar după aceea – fii atent în continuare, căci necazurile nu s-au sfârşit încă.

ÎMBRACĂ-TE CÎT MAI GROS

Capul, degetele, încheieturile mâinilor, genunchii şi gleznele sunt extremităţi care pot pierde căldura din corp. (Capul pierde cam 30% din căldura corpului, deşi are numai 6-7% din suprafaţa totală). Acoperă-le, înfăşoară-le: de exemplu genunchii, dacă stai pe ei când sapi, aprinzi focul sau îngrijeşti un bolnav.
Dar nu bloca circulaţia sângelui când legi învelişul. Fii atent ca îmbrăcămintea de orice fel să nu fie prea strânsă pe corp, mâini, picioare sau gât. În gât sunt senzorii pentru temperatura exterioară; pentru buna adaptare a corpului la situaţie trebuie asigurat contactul gâtului cu aerul exterior.

O circulaţie slabă a sângelui = degerătură.

Buna circulaţie a sângelui mai ales la picioare este vitală. Prea mulţi ciorapi îndesaţi în ghetele devenite astfel strâmte – dau rezultate mai rele decât fără nici un ciorap. Lasă şireturile largi. Verifică des dacă apare vreo amorţeală în picioare sau labe.
Când stai un timp mai lung în umezeală şi frig, caută să-ţi fie totuşi picioarele cât mai uscate.
Usucă ciorapii şi încălţămintea în fiecare noapte.

Foloseşte mai bine ceea ce ai: acoperă-ţi corpul cu cât mai multe straturi de îmbrăcăminte şi caută să reţii cât mai mult aer lângă corp. Ziarele înfăşurate în jurul corpului, stivuite sub sau peste corp, sunt un excelent izolator termic. (învelişul din ziare păstrează mâncarea caldă; iarna fereşte parbrizul de îngheţ).
O pungă mare sau un sac de hârtie tras pe cap, cu două găuri pentru ochi. devine o cagulă care păstrează căldura necesară supravieţuirii.

FA-TI UN ADAPOST

Nu transpira: deloc, sau cât mai puţin (sudoarea şi umezeala distrug izolaţia termică a hainelor, condensează pe piele, pot îngheţa). Este de importanţă vitală să nu transpiri.
Când lucrezi, nu te îmbrăca cu toate hainele – exceptând cazul în care e viscol şi sapi cu frenezie să faci un adăpost.
Când te opreşti din activitate, pune-ţi la loc toate hainele pe care le-ai scos, ba chiar şi altele –
dacă ţi-e frig. Poate că manevrele acestea ţi se par un deranj inutil, dar ele sunt absolut necesare pentru
mărirea randamentului organismului şi evitarea degeraturilor, a îngheţului.
Supraveghează-ţi ritmul de lucru. Munceşte încet, dar sigur şi eficient -afară de cazul când sapi contra-cronometru pentru a construi un adăpost. După fiecare repriză de lucru de 30 minute fă o pauză de 5 minute.
Ai grijă de echipament: îmbrăcămintea trebuie ferită şi îngrijită. Chiar dacă frigul nu ţi se pare prea tare sau situaţia prea gravă, nici o bucată de îmbrăcăminte nu trebuie aruncată ori desconsiderată.

Lumea Noua si pericolele ei …

Lumea în care trăim e plină de pericole. Cum poţi scăpa din ele?
Oamenii chibzuiţi ştiu că trebuie să se pregătească pentru orice eventualitate şi, pe cât pot, îşi iau măsuri corespunzătoare. E evident că un gram de prevedere face mai mult decât tone de reparaţii.
Incendiile, inundaţiile, cutremurele, automobilele care dau buzna, trenurile care deraiază sau se ciocnesc, navele care se scufundă, avioanele care se prăbuşesc – toate distrug fără să aleagă şi fără să anunţe. Uraganul, ruperea de nori, viscolul, soarele dogoritor lovesc pe oricine, fără nici o discriminare.
Totuşi, sunt foarte numeroşi cei care îşi închipuie că nu o să li se întâmple un accident tocmai lor, deşi astfel de situaţii neaşteptate, îngrozitoare, apar mereu, peste tot. Şi ele fac zeci, sute, mii de victime printre oamenii obişnuiţi, care, în toată viaţa lor, nu au avut decât un singur coşmar – ultimul.
Când eşti pierdut în ceaţa de pe munte sau te târăşti înnebunit de sete în deşert, ori când rătăceşti îngheţat până în măduva oaselor într-un pustiu de gheaţă, sau te atacă un derbedeu pe o alee întunecată, iluzia ta că aşa ceva nu ţi se poate întâmpla tocmai ţie nu te mai ajută cu nimic.

Iată că acest imposibil îl trăieşti! În casă, aproape de casă – sau la capătul pământului. Ce te faci?
Tehnicile de supravieţuire sunt foarte variate. Ele depind de specificul situaţiei, dar şi de
atitudinea, cultura, mentalitatea, posibilităţile (mintale, fizice, materiale) şi pregătirea celui surprins de
accident. Auzi poveşti contradictorii spuse de supravieţuitori care au scăpat din acelaşi pericol – deşi au
acţionat în moduri cu totul diferite; unii chiar se salvează fără să facă ceva conştient. Unii oameni vor
să trăiască – alţii nu! Deşi viaţa e o minune care nu se mai repetă. Medicii se mira că unii oameni
supravieţuiesc în situaţii din care normal, ştiinţific, trebuiau să moară. Explicaţia este una singură:
aceşti oameni nu s-au lăsat înfrânţi de evenimente, ei au avut voinţa să trăiască, să gândească, să lupte
pentru a scăpa.
Vieţuitoarele moştenesc ereditar instinctul luptei pentru supravieţuire. În lumea animalelor
mari sau mici găsim nenumărate exemple din cele mai variate: ca să scape, unele se zbat şi luptă, fug,
înoată, ucid în jurul lor, se înmulţesc extraordinar, altele fac pe mortul, lansează mirosuri respingătoare,
mimează o înfăţişare fioroasă ş.a.m.d. Se adaptează la mediu. Mulţi oameni fac la fel ca animalele: unii
supravieţuiesc călcând peste cadavre, alţii ascunzându-se în grămada de fecale. Unii fac mulţi copii (ca
să-şi salveze familia), alţii suprimă gurile de prisos. Cate bordeie – atâtea obiceie. Unii emigrează, fug,
fură, cerşesc milă, ajutor, hrană, bani, alţii stau şi luptă, se salvează singuri din necaz. Sau, aflăm că
pentru a supravieţui în trecutul recent, unii au devenit informatori la Securitate, în timp ce alţi oameni
s-au refugiat în munţi, să lupte cu arma în mână contra ciumei roşii. Există metode de supravieţuire
pentru orice fel de om. Te poţi salva şi poţi trăi sau muri – fie cu capul sus, fie ruşinos. Problema
supravieţuirii se împleteşte şi cu enigma existenţială a vieţii şi a morţii, a rostului fiecăruia pe pământ.
Preocuparea conştientă în acest sens ne apropie de Dumnezeu.

Pericolele exterioare

Suprapopularea globului, sărăcia lucie a prea multora din cele 6 miliarde de oameni, stagnarea
sau scăderea nivelului de trai din cauza accesului inegal la progresul tehnic (3 miliarde de oameni nu au
acces la telefon, 2 miliarde la electricitate ş.a.m.d.), moartea violentă datorată numeroaselor războaie de
tot felul, poluarea masivă a mediului – toate aceste pericole vitale pentru omenire şi ţara noastră sunt
reale. Ele sunt evidente pentru orice om cu scaun la cap. Doar în ultimii zece ani populaţia României a
scăzut cu 1 milion oameni (iar în următorii 10 ani va scădea cu încă un milion), în timp ce populaţia
globului a crescut cu 450 milioane, mai ales în ţările foarte sărace. Credeţi că această mare de oameni
va sta liniştită la „casele” ei, aşteptând să moară de foame? Sau că în năvala ei pentru supravieţuire ne
va ocoli pe departe, admirând cu respect blândeţea, omenia sau folclorul nostru (de fapt, lenea
noastră)?
E bine însă de ştiut că invadatorii, tâlharii, derbedeii se întind doar atât cât li se dă voie… Nu
ei sunt de vină când apucă şi iau. N-ar reuşi ei să facă nimic dacă n-ar apărea „cozile de topor” (care îşi
vând fraţii pentru 30 de arginţi) şi iresponsabilitatea multor victime.
De ce oare tot năvălesc unii şi alţii peste noi, în loc să ducă în altă parte? Pentru că suntem o
pradă uşoară. Având o ţară minunată, cu climă plăcută şi
hrană suficientă, nu ne-am pus serios problema supravieţuirii, ba chiar am devenit nepăsători,
fatalişti. Acceptăm şi credem uşor tot felul de prostii sau minciuni, risipim ineficient resursele, ne
lăfăim pe teritorii uriaşe pe care nu le cultivăm (dacă am avea noi densitatea populaţiei din Olanda, în
România s-ar înghesui 83 de milioane de locuitori) şi nu preţuim, nu păstrăm, nu apărăm deloc cele
căpătate de la Dumnezeu. Până ce alţii, mânaţi de nevoi: suprapopulare, şomaj, lipsă de terenuri
agricole ş.a.m.d., vor da năvală să ni le ia. Alţii se zbat, luptă, sunt conştienţi de greutăţile vieţii – pe
când noi ne văităm, visăm, chiulim, aşteptăm, stăm, cerşim…
In cadrul acestei dure competiţii internaţionale (pe care însă prea mulţi dintre noi refuză s-o
vadă), cu inevitabili învingători şi învinşi, câştigători şi învinşi, supravieţuitori şi dispăruţi, s-a pus
mereu şi se pune în continuare problema supravieţuirii naţiei noastre. (Re)citeşte Doina lui Eminescu!
Pericolele sunt mereu actuale, chiar dacă se încearcă pe toate căile (cel mai adesea cu succes) şi cu tot
felul de gogoşi adormirea brumei de vigilenţă ce-o mai avem. Slăbiciunile unora – devin foloasele
altora.

Ce ne asteapta

„Tranziţia” actuală nu e ceva trecător: viitorul va fi o permanentă şi continuă tranziţie – spre
necunoscut. Orice clipă e una de tranziţie. Schimbarea şi nesiguranţa vor fi singurul lucru sigur.
Capacitatea noastră de supravieţuire depinde de învăţăturile trecutului. Dar prezentul e mult
diferit de trecut – iar viitorul va fi şi mai surprinzător. Istoria, trecutul ne pot ajuta doar parţial să facem
faţă la ce ne aşteaptă în viaţa de zi cu zi:
– Pericole social-economice: În ultimul secol, populaţia globului a crescut de 4 ori. Majoritatea
oamenilor trăiesc în oraşe. Progresul ştiinţei (motivat prea mult de goana pentru câştig material şi prea
puţin cenzurat de criterii etice sau morale) a produs noi şi noi tehnologii cu o influenţă majoră în viaţa
oamenilor: antibioticele, aviaţia cu reacţie, ingineria genetică, armele de distrugere în masă, internetul –
şi multe altele. Ele au mărit dramatic densitatea, intensitatea şi ritmul interacţiunilor umane.
Internaţionalizarea sau globalizarea înaintează nestăvilite şi ne implică pe toţi, cu sau fără voia noastră.
Sistemele sociale şi economice globale au, în prezent, mult mai mulţi factori: oameni,
organizaţii, întreprinderi, tehnologii sau ţări noi, cu mult mai multe legături reciproce. Între ele se
transferă cantităţi mult mai mari de materiale, energie şi informaţie, cu viteze mult mai mari decât în
trecut. De exemplu, între 1960-2000 populaţia globului s-a dublat, dar traficul anual global (numărul de
km parcurşi de oameni În automobile, autobuze, trenuri şi avioane) a crescut de 5 ori. Azi toate
evenimentele se petrec mai repede, în număr mai mare şi cu o complexitate interactivă mai mare.
Creşterea rapidă şi aparent fără sfârşit a legăturilor şi transferurilor între oameni provoacă o
avalanşă de probleme sociale şi tehnice. Soluţionarea lor cere mai multă ingeniozitate, mai multe idei
practice – pentru a lua decizii corecte la momentul oportun. Dar foarte des nu mai putem face faţă
vitezei mari cu care toate se schimbă în jur, suntem incapabili să producem suficient de repede
cantitatea de gândire novatoare necesară.
Sistemele sociale, economice, ecologice şi politice se bazează din ce în ce mai mult pe
calculatoare şi instalaţii automate, dar legile care conduc aceste sisteme complexe nu sunt încă bine
cunoscute. Programele pe care se bazează automatizarea lor sunt deficitare. Ele ajung să depindă în
mod neaşteptat de factori imprevizibili şi să se comporte (aparent) ilogic – de fapt, nelinear.
Dacă omenirea nu se trezeşte ca să frâneze creşterea haotică a sistemelor pe care ea însăşi le-a
creat  şi să le reducă viteza, ele vor fi zguduite din ce în ce mai des de defecţiuni
catastrofale. Cu consecinţe dramatice pentru viaţa noastră. Fie că ne place sau nu, urmările vor fi: crize
financiare, încetinirea dezvoltării mondiale, scăderea nivelului de trai.