Pompiliu Diplan îi invită pe români la marele protest de sâmbătă, 24 iulie, din Piața Universității, împotriva obligativității vaccinării și a segregării sociale prin impunerea pașapoartelor de vaccinare în toate contextele vieții publice. Starea de Libertate se pronunță împotriva vaccinării anti-Covid a copiilor, tinerilor și a personalului sanitar. Într-um cuvânt, împotriva dictaturii tehnico-medicale.
„O parte din noi și-au învins greșeala, minciuna și groaza. Vă chemăm pe toți pe 24 iulie să veniți alături de noi, să fim cu toții solidari în acest al XII-lea ceas. Trebuie să le spunem acestei clici oligarhice de crimă organizată împotriva poporului român că noi nu ne vaccinăm, nu vrem nici pașapoarte de vaccinare, nici mascarada lor Covid, nici dictatură medicală, nici vaccinarea copiilor. Nu vrem vaccinarea obligatorie și nici vaccinare forțată”, a declarat Pompiliu Diplan pentru Starea de Libertate.
„Românii sunt o forță! Jos restricțiile!„NU” pașaportului vaccinal!Stop planurilor de vaccinare obligatorie!”, este sloganul prin care Starea de Libertate îi cheamă pe români la cel mai mare protest dinaintea închiderii în case, preconizate de guvernanți în septembrie-octombrie.
Pe saitul englez off-guardian a apărut în 4 martie articolul lui Kit Knightly „5 feluri în care încearcă să te păcălească să iei vaccinul c0vid”. Tălmăcesc aici cîteva fragmente din articol: Campania de vaccinare e în toi, numărul persoanelor vaccinate crește în fiecare zi.
Vînzarea veacului este deschisă. Cei de la putere vor ca fiecare persoană să se vaccineze și folosesc toate mijloacele pentru a face ca aceasta să se întîmple. Aici sînt 5 metode prin care se încearcă să se producă consimțămîntul dumneavoastră:
1. Mita.
Se spune că a avea pe toți vaccinați e singura cale de a „reveni la normal”.„Nu vrei să mergi înapoi la o cafenea? Ori la sala de gimnastică? Ori s-o vezi pe bunica? Ori să îmbrățișezi oameni? Ei bine, atunci vaccinează-te. Ia-ți vaccinul și toate aceste măsuri de oprire de activități, distanțare socială și distrugere economică vor înceta”. Este un refren des întîlnit, care vine în contradicție cu refrenul despre „noua normalitate” pe care-l auzim de un an. De fapt, „revenirea la normal” vine cu o notă de subsol. De pildă, guvernatorul din New York, Andrew Cuomo, a spus că statele vor putea reveni la normal, unde „normal” implică un pașaport de vaccinare. Nu trebuie explicată complexitatea acestei tehnici. Este vorba de simplă constrîngere. „Fă cum îți spunem și vei primi o răsplată”. (…)
2. Susținere din partea celebrităților
Este una dintre cele mai vechi și folosite tehnici de marketing. Parțial fiindcă funcționează bine, dar și pentru că e ieftină și lesne de folosit.(sînt date apoi pilde de celebrități britanice care s-au vaccinat anticovid)Important de ținut minte: Celebritățile, mai ales actorii și redactorii de televiziune, sînt plătiți doar să repete niște replici. Chiar dacă intențile lor sînt bune, nu e vreun motiv de a presupune că aceștia înțeleg lucrurile despre care vorbesc. (…)
3. Lipsa de pe piață forțată
De săptămîni am văzut știri despre „stocurile în scădere” ale vaccinurilor, despre cum oamenii sînt disperați să fie trecuți pe listele de vaccinare și cum unele state primesc întîietate față de altele. (…)Oricine a fost într-o prăvălie cunoaște acest fel de tactică. „Ofertă limitată”, „în limita stocului” sau o mie de alte variante menite să-ți creeze impresia că dacă nu cumperi produsul X chiar acum, vei rata șansa. O pildă a acestei false exclusivități este felul cum companiile de cărți de credit spun la absolut orice client pe care-l sună că „s-a calificat pentru rata de începere exclusivă”.Creînd impresia că vaccinul este greu de dobîndit, ei crează, de asemeni, ideea că cei care au izbutit să fie vaccinați sînt niște norocoși, membri ai unui club special.
4. Popularitate falsă
Nu poți subestima presiunea socială. Cînd e vorba de marketing, una din ideile vechi din manual de a dobîndi popularitate este de a răspîndi ideea că popularitatea deja există. De aia unii oameni cumpără like-uri și vizualizări pe youtube și concertele angajează oameni doar pentru a umple locurile. De aia Matt Hancock a spus că 94% dintre britanici au luat ori intenționează să ia vaccinul anticovid. Este asta adevărat? Greu de spus, nici o sursă nu e citată. Poate fi ceva complet născocit, cum sînt multe statistici. Chiar dacă numărul este tehnic corect, cel mai probabil vine doar dintr-un sondaj de opinie. (…) Ca să-l cităm pe Peter Hitchens: „Sondajele de opinie sînt un mijloc de influențare a opiniei publice, nu de măsurare a acesteia”.
5. Rezistența este fără rost
S-a vorbit mult despre pașapoartele de vaccinare, și paote ele vor fi introduse, dar marea majoritate a discursului public răspîndește ideea că ele sînt „inevitabile”.Ideea inevitabilității este o unealtă puternică. O poți răspîndi ca o modalitate prin care pregătești terenul pentru o viitoare politică, dar o poți răspîndi și pentru a crea simțămîntul înfrîngerii în rîndul celor care ți se opun și, astfel, a obține consimțămîntul lor fără a folosi forța.Peter Hitchens a anunțat recent că s-a vaccinat, pretinzînd că a fost înfrînt și că pașapoartele de vaccinare sînt inevitabile: „Am puternica impresia că orice fel de călătorie și multe alte lucruri vor fi imposibile dacă nu vom avea certificatul de vaccinare”.(urmează alte pilde de persoane covidosceptice din Marea Britanie care s-au vaccinat)Din punct de vedere logistic, a-i face pe oameni să creadă că vor fi necesare certificate de vaccinare e mai ușor și mai ieftin decît de a introduce efectiv aceste certificate. (,,,)Important de ținut minte: Pașapoartele de vaccinare vor putea deveni „inevitabile” numai după ce marea majoritate a populației deja s-a vaccinat. Dacă destui oameni vor refuza, programul nu va funcționa niciodată.Acestea sînt principalele tehnici de marketing folosite în campania de vacinare.
Toate aceste strategii au în comun un aer crescînd de disperare isterică.Dacă dorința de vaccinare ar fi întradevăr 94%, n-ar fi nevoie de atîtea eforturi în favoarea vaccinării. Și dacă stocurile de vaccinuri ar fi pe sfîrșite, ziarele n-ar continua să le promoveze, ci ar spune oamenilor să nu intre în panică. Au cooptat cîteva glasuri notabile covidosceptice în favoarea acestei campanii – au folosit toate cărțile bune pe care le aveau deodată. Asta e o mișcare disperată.Pe scurt, sînt motive bune să credem că rezistența la „noul normal” este mult mai răspîndită decît se recunoaște. N-o pui pe regină într-o filmare cînd oricum cîștigi bătălia. (regina Angliei a fost și ea filmată vaccinîndu-se anticovid)
Prof. dr. psihiatru Aurel Romilă: “Populaţia României se împarte, în mare măsură, între opresori psihopaţi şi oprimaţi depresivi”
“Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în socialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mizerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.”
N-a făcut caz de marile sale reuşite, cum n-a ţinut nici să iasă în faţă cu orice preţ. În spatele discreţiei şi a modestiei în care s-a învăluit o viaţă întreagă, se ascunde însă unul din marii profesionişti ai României. Doctor în medicină, profesor şi iniţiator al secţiei de Resocializare din cadrul spitalului “Al. Obregia” din Bucureşti, Aurel Romila este şi autorul unei “Psihiatrii” ce a devenit manual de referinţă printre cunoscători. O somitate a medicinei, ale cărei cercetări au făcut istorie, o minte curioasă şi neobosită în căutări, care a extras din psihiatrie o filosofie de viaţă. Profesorul este născut pe 10 august, 1934, vorbește șapte limbi și a văzut multe.
Acest interviu realizat de Dia Radu cu profesorul Aurel Romilă în 2014 (!) a devenit, trebuie să spunem, clasic. Tocmai de aceea simțim nevoia să-l republicăm, fie și în câteva extrase. Citiți-l cu ochii celor trăite în ultima perioadă și veți înțelege mai bine ce am ajuns să acceptăm. Depinde doar de noi să reînvățăm să spunem NU!
De unul singur, la zece ani
– Domnule doctor, nu sunt psiholog, dar vă propun totuşi jocul întoarcerii în timp. Poartă copilăria în ea sâmburele a ceea ce aţi devenit peste ani?
– Am făcut mereu eforturi să rămân în prezent. Cu toate astea, sunt convins de o idee pe care am regăsit-o şi la H. Bergson, şi anume, că viitorul nu e posibil dacă nu-ţi analizezi în detaliu trecutul. Aşa mi-am dat seama că ar trebui să-mi reiau biografia, ca să înţeleg mai bine care au fost momentele care au dat durată vieţii mele. Acum, la vârsta mea, de aproape 80 de ani, pot spune cu certitudine că momentul-cheie a fost dispariţia tatălui meu, când eu aveam zece ani. Am crezut atunci că am pierdut tot, că s-a sfârşit lumea. Mama a suplinit însă extraordinar absenţa tatălui. Nu s-a mai căsătorit, ci şi-a dedicat tot efortul să mă ţină la şcoală, la Bucureşti.
– De unde vă trageţi?
– M-am născut la Medgidia şi, ca toţi copiii de dobrogeni, visam să ajung la şcoală la Constanţa. Nu vedeam mai mult de atât. Eram un copil obişnuit, mediocru la învăţătură, dintr-o familie ceva mai înstărită. După moartea tatălui, care m-a afectat mult (luând în considerare şi contextul istoric şi politic, era anul 1944), învăţătoarea a sfătuit-o pe mama să mă dea la o şcoală mai bună, din Capitală, ca să nu mă pierd. Îmi amintesc bine vorbele învăţătoarei. Mi-a zis: “Să ştii că n-ai de ce să te temi. Ce ai învăţat tu e valabil şi la Bucureşti, şi peste tot în lume. Matematica e aceeaşi, gramatica e aceeaşi.” Am plecat deci destul de speriat la Bucureşti, unde am fost înscris la Liceul “Mihai Viteazu”, ca intern, iar mama s-a întors, desigur, la Medgidia. Acum ar fi de neconceput să-ţi laşi copilul singur la zece ani.
– Nu v-a marcat singurătatea din copilărie? Nu s-a plătit scump curajul ăsta?
– N-am lăsat singurătatea să mă acapareze. A predominat, în anii aceia, instinctul de supravieţuire. Eram preocupat să mă adaptez. Eram, din multe puncte de vedere, inferior faţă de colegii mei bucureşteni. Aveam mult de recuperat, mai ales la limbi străine. Şi o făceam de unul singur, în timp ce de ei se ocupa cineva, aveau preparatori şi acasă. Încet, încet, tocmai din singurătate şi din îndârjirea mea mi-am extras energia care m-a împins înainte. Îmi amintesc că vara, când reveneam la Medgidia, mă verifica fosta mea învăţătoare. Notele mele erau destul de mici, speram în secret că mi se va da voie să mă întorc acasă, însă ea m-a încurajat cu multă căldură să continuu. Cum, de altfel, au făcut-o şi profesorii mei din Bucureşti, care mi-au apreciat de foarte devreme claritatea şi limpezimea gândirii. Literatura o studiam cu Vladimir Streinu, iar matematicile cu fratele scriitorului Ionel Teodoreanu – Păstorel. Ca să mă susţină, acesta din urmă s-a oferit chiar să-mi dea o cămăruţă la ei acasă, un fel de cameră a servitoarei, cum era pe vremuri, ca să mă apropie de familia lor. Eu însă am fost foarte reticent, n-am acceptat, mi-a plăcut să rămân cu colegii mei de la internat. În orice caz, m-a încurajat enorm să nu cedez, oricât de greu ar fi, fiind convins că eu voi urma matematica. Nu mai ştiu cât m-a afectat sau nu singurătatea aceea, ştiu doar că n-am fost niciodată un euforic. N-am avut mari distracţii în tinereţea mea, nici aniversări deosebite, am avut o viaţă foarte austeră, ale cărei singure bucurii erau faptul că reuşeam să trec de la un an la altul. (…)
“Când am ales psihiatria, colegii au crezut că am înnebunit”
– Acel ceva fiind ceea ce am înţeles mai târziu, când am ales psihiatria. Când m-am întors din Ardeal, unde-mi făcusem rezidenţiatul, am dat examen de intrare în Bucureşti. Aş fi putut lua radiologie, ORL, oftalmologie, dar am ales psihiatria. Colegii au crezut că am înnebunit. Însă eu m-am dus după ceea ce-mi lipsea din om, din tablou. Nu luasem în considerare spiritul. Or, spiritul fiinţei umane e o valoare indiscutabilă, de la care ar trebui să plece orice medic. Orice ar fi, chiar dacă ar face zece Alzheimere, voi preţui întotdeauna omul ca pe un copil al lui Dumnezeu.
– Domnule doctor, aţi putea da o definiţie sufletului?
– Sufletul e o noţiune populară. Psihiatria nu pune semnul egal între suflet şi psihic. Psihiatriei îi convine noţiunea de psihic, sufletul e doar partea afectivă, cea mai profundă, care e legată de inconştient. Omul e un ego cu două laturi, ceea ce se vede (corpul) şi ceea ce nu se vede (spiritul). Trupul şi spiritul sunt un sine. Suntem deci un ego susţinut de un sine. Am fost întrebat la o conferinţă “Bine, dar ce este ego-ul?” Răspunsul e acelaşi ca în cazul întrebării “Ce este Dumnezeu?” Ego-ul este ceea ce ne conduce, dar nu se vede.
“Trăim un adevărat război social”
– În ultimele decenii, numărul persoanelor afectate de tulburări psihice este în creştere peste tot în lume, iar România se află pe locul trei, cu aproape 300.000 de bolnavi. Cine e de vină că am devenit atât de dezechilibraţi psihic?
– Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte?
Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eliminaţi din societate de nişte nimicuri, de nişte anonimi? Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român. N-o să iau mitraliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.
“Aţi văzut Eurovisionul şi femeia cu barbă? E normal? Nu. “
– Am vorbit de boală, dar nici graniţele normalităţii nu mai par azi chiar atât de fixe. Ce înseamnă, de fapt, normalitatea?
– Ce mai înseamnă azi normalitatea, când totul e permis, totul e normal, anormal e să arăţi tu cu degetul? Aţi văzut Eurovisionul şi femeia cu barbă? Aţi văzut cum a fremătat lumea de aplauze? E normal? Nu. Normalitatea e o stare de echilibru şi armonie între cunoaştere, afectivitate, inteligenţă şi voinţă. Când una din acestea e excesiv dezvoltată sau subdezvoltată, armonia se pierde şi apare boala sau suferinţa. 90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi, o societate care şi-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate. Şi mai ales de non-nocivitate. În medicina romană, primul îndemn era non nocere, să nu faci rău!
“Trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta”
– Credinţa în Dumnezeu e şi ea parte din ecuaţia normalităţii?
– E fundamental să pleci de la premisa existenţei unei alte realităţi transcendente. Însă trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta. Mai ales în mediul psihiatric, lumea e plină de prejudecăţi. Cum adică divinitate? Istoria umanităţii a depăşit faza mitică. Acum e supremaţia omului! Dar credinţa e o forţă extraordinară, care te înalţă. Ce l-a ţinut pe Brâncoveanu să nu cedeze, dacă nu credinţa? Dar nu mă puneţi să vorbesc despre asta. Lucrurile mari nu trebuie rostite toată ziua bună ziua, că-şi pierd înţelesul. La fel cum nu spui toată ziua “bună ziua”, “te iubesc!”, că se banalizează, şi despre Dumnezeu e mai bine să taci.
(…)
– Beethoven a fost întrebat cândva ce preţuieşte mai mult dintre toate calităţile umane. Răspunsul lui a fost: bunătatea. Vă pun şi dvs., la finalul dialogului, aceeaşi întrebare. Dvs. ce aţi alege?
– Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în socialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mizerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.
Armata sustine ca preluat controlul asupra Turciei.
Desfasurarea evenimentelor:
UPDATE 01:07 – Au inceput sa apara imagini video cu elicopterele care survoleaza Ankara. Postul de televiziune CNN a fost inchis in Turcia.
LIVE: BREAKINK NEWS!!!
UPDATE 01:03 – Avioanele nu mai circula deasupra Turciei. Companiile aeriene au fost obligate sa devieze toate rutele.
UPDATE 01:02 – Elicopterele care survoleaza Ankara au inceput sa traga, un post de televiziune a fost atacat.
UPDATE 01:00 – Germania nu ii permite lui Erdoan, presedintele Turciei, sa aterizeze pe teritoriul sau si nu ii acorda azil politic.
UPDATE 00:57 – Unele surse sustin ca presedintele Turciei s-a dus in urma loviturii de stat in Germania cu un avion privat. Unele surse sustin ca ar fi cerut azil politc in Germania
UPDATE 00:39 – Au fost instaurate restrictii de circulatie in toata Turcia, insa aeroporturile par sa functioneze. Erdogan a anuntat ca se intoarce din vacanta, acum el fiind plecat in Mongolia.
UPDATE 00:38 – Avioane de tip F16 survoleaza Turcia.
UPDATE 00:33 – Erdogan a cerut poporului sa iasa in strada si sa mearga spre aeroport. Specialistii in securitate sustin ca exista un risc mare ca fortele de ordine sa inceapa sa traga in oameni.
UPDATE 00:32 – Presedintele Turciei, Erdogan a tinut sa arate poporului ca este inca la putere si a sunat prin video telefon la postul CNN din Turcia.
UPDATE 00:29 – Seful Statului Major a fost luat ostatic.
UPDATE 00:25 – Armata turca este aplaudata de popor, de asemenea armata a blocat podul Bosfor. In continuare presedintele sustine ca este la putere desi guvernul a fost preluat de armata.
UPDATE 00:22 – Armata a preluat controlul televiziunii de stat si a fost pusa in plan legea martiala. Europarlamentarul Victor Bostinaru a explicat ca acest lucru inseamna ca „Armata poate sa deschida focul asupra oricarui suspect. Toti detinatorii de arme trebuie sa predea armele in perioada imediat urmatoare. Detinatorii de arme pot fi impuscati. Este posibil ca in orele urmatoare sa se instaureze un guvern militar.
UPDATE 00:20 – Cei care conduc aceasta lovitura de stat, sustin ca au preluat controlul asupra guvernului. Jurnalistii turci vorbesc despre focuri de arma care se trag din elicoptere
UPDATE 00:19 – „Ceea ce se intampla este o demonstratie impotriva democratiei. Cei care fac acest lucru vor plati cel mai greu pret.” a declarat primul ministru Turc.
UPDATE 00:12 – Turcia a mai avut parte de trei lovituri de stat 1960, 1971, 1980
UPDATE 00:10 – Armata ar fi intrat in sediul partidului care este la putere in Turcia.
UPDATE 00:09 Locul de unde a pornit totul: Intanbul si Ankara.
UPDATE 00:08 – Informatiile care sosesc din Turcia sunt extrem de contradictorii, armata sustine ca ar fi preluat puterea, dar CNN sustine ca este haos si ca se trag focuri de arma. Unele surse sustin ca presedintele Recep Tayyip Erdogan ar fi fost inlaturat de la putere.
UPDATE 00:02 – Expertii in securitate sustin ca mii de oameni au iesit pe strazi si ca Turcia risca sa intre intr-un razboi civil.
UPDATE 23:56 – Retelele de socializare au fost blocate in Turcia si televiziunea de stat a fost inchisa.
UPDATE 23:53 – Armata Turca sustine ca ar fi preluat puterea.
UPDATE 23:43 – Binali Yildirim a adăugat că cei implicați în ceea ce a descris ca o tentativă de lovitură de stat a unui grup din cadrul armatei vineri vor plăti prețul cel mai ridicat, notează Reuters.
„Aceasta este o încercare de revoltă, nu îi vom lăsa să câștige”, a spus Yildirim, citat de Xinhua.
În același timp, avioane de luptă survolau la joasă altitudine Ankara, urmate de elicoptere, a constatat AFP.
Canalele de știri din Turcia au anunțat la rândul lor o „tentativă de lovitură de stat”. Canalul de informații CNN-Turk a anunțat o mobilizare „extraordinară” în fața sediului Statului Major al armatei.
UPDATE 23:40 – Aeroportul din Instambul a fost inchis si toate zborurile au fost anulate.
UPDATE 23:38 – Un martor a publicat pe Twitter un video in care se vede armata care patruleaza pe strazi in Turcia. Lovitura de stat inca nu este confirmata oficial.
UPDATE 23:36 – Primul ministru Turc face un apel la calm. Prim-ministrul turc a denunțat vineri seară o „tentativă ilegală” a unui grup din cadrul armatei, la scurt timp după închiderea parțială în direcția Asia-Europa a podului de pe Bosfor la Istanbul, potrivit unui canal de televiziune, informează AFP și Reuters.
UPDATE 23:35 – Au avut loc cateva explozii in capitala Turciei, Ankara, nu se cunosc detalii cu privire la victime.
Turcia, membra NATO, a mai avut 3 lovituri de stat
Turcia se confrunta cu o noua lovitura de stat, cel putin asa sutin posturile internationale de stiri.
In Instanbul si Ankara s-au tras focuri de arma, iar elicopterele si avioanele survoleaza capitala Turciei.
Oamenii au iesit in strada din case in momentul in care au aflat de aceasta tentativa de stat sa isi strige durerea si sa ceara inalturarea de la putere a presedintelui Turciei Erdogan.
Turcia a mai avut trei lovituri de stat in 1960, 1971 si 1980 si acum se confrunta cu o tentativa de lovituri de stat care ar avea ca scop inalturarea de la putere a presedintelui tarii.
Un nou documentar spune povestea lui Stuxnet, un virus de calculator dezvoltat, acesta este susținut, de către Israel și SUA de a perturba proiectul nuclear iranian. Într-un interviu, realizator de filme Alex Gibney vorbește despre responsabilitatea Israelului pentru descoperirea operației și eventuala răspândire ei în întreaga lume. Suntem deja în mijlocul a ceea ce Gibney numește „primul război mondial 3.0”?
NEW YORK – Cele două următoarele afirmații sună ca ceva dintr-un film cu James Bond: 1. Suntem în mijlocul unui nou război mondial pe o scară de la războaiele mondiale ale secolului 20, și, 2. Țările care au declarat și a lansat războiul refuză, de fapt, să recunoască existența acesteia – sau de a fi tras la răspundere pentru rezultatul acesteia.
Aceste noțiuni nu sunt unele fantezie la Hollywood: Ei stau la baza „Zero zile”, noul film de Oscar realizator de filme documentare american Alex Gibney.
Filmul este bazat pe ani de cercetare în profunzime, realizate cu ajutorul și cooperarea mai mult de 100 de jurnaliști, experți în securitatea informațiilor, personalul de conducere la Agenția SUA de Securitate Națională și Agenția Centrală de Informații, și cifrele israeliene, inclusiv Yuval Steinitz, ministrul național de infrastructură care este, de asemenea, responsabilă de Comisia pentru Energie Atomică, precum și fostul director de Informații militare, maiorul. Gen. (res.) Amos Yadlin.
„Zero zile” spune povestea în mod constant surprinzător de virus de calculator Stuxnet, care, potrivit Gibney și sursele sale, a fost dezvoltat de către Israel și Statele Unite, în perioada 2007-2008, în scopul de a contracara întreprinderea nucleară iraniană. Informații importante despre virus, inclusiv implicarea Israelului și SUA în dezvoltarea sa, a devenit publică în septembrie 2010, la câteva luni după ce a fost detectat Stuxnet prima dată de către firmele de securitate a informațiilor.
În cei șase ani care au trecut, The New York Times, Washington Post și alte mass-media importante au dezvăluit detalii suplimentare cu privire la acest subiect. Nici Israelul, nici Statele Unite, cu toate acestea, și-a recunoscut vreodată implicarea sa în crearea virusului, și nici nu au responsabilitatea pentru răspândirea sa ulterioară neașteptată și agresivă din întreaga lume, în cursul cărora au atacat rețelele de calculatoare și facilități de infrastructură americană.
Scopul acestui documentar Gibney, care a avut premiera israeliană în această săptămână la Festivalul de Film de la Ierusalim (în cazul în care acesta are un screening-ul final de la data de 16 iulie), atunci, este de a genera o dezbatere publică cu privire la întrebările care nu au fost altfel abordate din cauza securității aparent considerente.
Având în vedere career- în vârstă de 62 de ani, realizator de filme a castigat un premiu Oscar pentru cel mai bun documentar pentru „Taxi Dark Side” (2007) și a fost nominalizat pentru unul pentru „Enron: a mai inteligenți în cameră” (2005 ) – nu ar fi surprinzător dacă el a luat acasă încă o statueta aurită iarna viitoare. Cu toate acestea, spune el, „Dacă filmul este recunoscut [de Academia], care s-ar fi mare, dar eu nu fac filme din acest motiv.”
El a avut ideea pentru „Zero zile”, a explicat într-un interviu la New York, luna trecuta, de la Marc Shmuger, unul dintre producătorii documentarului său 2013 „Noi Fura Secretele: Povestea WikiLeaks”: „Am început a face o mic film de instrumentare Stuxnet, virusul calculator auto-replicare inventat de Statele Unite și Israel să se infiltreze și sabotaj centrifuge nucleare iraniene de la Natanz.
„Ceea ce am descoperit a fost o masivă operațiune clandestină care implică CIA, NSA, armata americană și agenția de informații israelian Mossad-ul, pentru a construi și de a lansa cyber secrete” bombe „, care ar putea arunca lumea intr-o serie devastatoare de Intretaierea atacuri asupra infrastructurii critice, închiderea de energie electrică, intoxicații aprovizionarea cu apă și de cotitură mașini, trenuri și avioane în arme mortale. „
Credeți că un război cibernetic ar putea fi la fel de periculoase, sau chiar mai periculoase decât bombardamente aeriene care provoacă decese în masă, sau decât armele nucleare, de exemplu?
„Dintr-o perspectivă morală, cred că ar trebui să ia armele cibernetice extrem de serios. Cred că acest lucru a fost punctul de a face acest film. În timp ce aceste arme sunt încă într-un stadiu relativ unadvanced – deși chiar și în acest stadiu, ele se pot închide grătare întregi – ar trebui sa privim la ei, și că a fost un motiv pentru care un număr de surse s-au prezentat. Ei erau convinși că oamenii din Cyber Command SUA nu a avut o apreciere suficient de completă a prejudiciului pe care aceste arme pot face.
„Comparația nucleară poate fi exagerata – când închideți grilele, oamenii nu sunt eviscerate într-o explozie nucleară – dar totuși, aceste arme pot declanșa distrugere. Atât de mult a echipamentelor tehnice și controalele pe care le manipulează mașinile care mențin societatea noastră de funcționare nu au fost niciodată destinate a fi integrate în acest fel cu internetul. Noi nu știm ce ar putea fi problema ca in 10 sau 20 de ani, iar aceasta este o mare problemă.
„Spre deosebire de acordurile avem acum cu privire la arme nucleare sau chimice, nu există linii directoare atunci când vine vorba de cyberwars. Și utilizarea malware-ului poate fi păstrată secretă – atribuție este foarte dificilă. Gândiți-vă cât de toată lumea a fost mult timp argumentând despre faptul daca Sony hack [în 2014] într-adevăr are originea în Coreea de Nord. Și au existat o serie de atacuri de rețea asupra Ucrainei, care au fost atribuite Rusiei [dar nu a confirmat niciodată].
„Deci, atribuirea este dificil, ridicând spectrul de steaguri false și contraatacuri greșite, care ar putea duce la un război cibernetic mondial. Sursele noastre au confirmat faptul că, de la lansarea Stuxnet, operațiunile cibernetice ofensive – desfășurate de către statele-națiune – sunt un eveniment de zi cu zi. Ele se extinde în mod exponențial. „
Într-adevăr, deși istoria de viruși de calculator datează din anii 1960, ideea originala a fost pentru malware să se răspândească cât mai rapid posibil de la calculator la calculator, indiferent de identitatea utilizatorilor. Stuxnet, în schimb, a fost un „desemnat” virus care a fost dezvoltat în mod specific pentru a dezactiva sistemele de control la instalația Natanz, în provincia Isfahan Iranului.
Au existat atacuri cibernetice înainte de Stuxnet, Gibney note „, dar cred că ceea ce a făcut Stuxnet importante”, spune el, „este că ați avut o bucată de malware, care a fost dezvoltat de către un stat-națiune în mod specific pentru a prelua controlul asupra unui PLC [controler logic programabil , care controlează viteza și diferitele funcții ale centrifugelor]. Ea a lucrat de spionaj în mod eficient pe sistem pentru un număr de zile și apoi lansarea unui atac pe cont propriu.
„Iranienii nu a avut nici o idee despre ce le-ar fi lovit, și că nivelul de capacitate este extraordinar în sine.”
Gibney adaugă că, odată ce Teheranul a dat seama ce sa întâmplat „, au stabilit iranian Armata Cyber. Într-un sens, Stuxnet a dat Iran, China, Rusia și orice altă țară Stone Rosetta pentru arme cibernetice, care ar putea fi utilizate într-un viitor război. „Cu alte cuvinte, ceea ce a început ca o operațiune secretă a devenit un model pentru încercări viitoare dezvolta malware special destinate să spioneze, și în cele din urmă distruge, grile și facilități din întreaga lume.
Poveste de dragoste atomică
Pentru a obține un mâner pe geneza acestei forme de armament, trebuie să ne întoarcem la anii 1970. In „Zero zile”, David E. Sanger, un senior corespondent din New York Times, care a fost raportarea cu privire la Stuxnet începând cu anul 2010, întreabă cum iranienii a obținut prima lor instalație de îmbogățire a uraniului. Căreia îi dă propriul răspuns amuzat: „Foarte simplu: Noi [americanii] le-a dat lor.”
Potrivit lui Sanger, președintele Richard Nixon a fost un susținător fervent al proiectului nuclear iranian și a oferit Teheranului cu asistență în construirea de instalații nucleare în timpul perioadei Șahului (care a domnit în Iran 1941-1979). Atomic poveste de dragoste între cele două țări s-au încetat brusc în 1979, cu toate acestea, după înlăturarea șahului, atunci când Iranul a adoptat o postură strident anti-american sub regimul ayatollahilor.
Cu toate acestea, Iranul nu a abandonat ambițiile sale nucleare. Din contră: războiul cu Irakul (1980-1988) au convins liderii țării că era imperios necesar să se dezvolte arme nucleare ca un factor de descurajare defensivă. În deceniile care au urmat, Iranul a construit mai multe facilități de uraniu de îmbogățire, inclusiv site-ul de la Natanz.
Spre sfârșitul președinției lui George W. Bush, cu Statele Unite încurcate în Irak și Afganistan, Washingtonul a făcut toate eforturile pentru a evita apariția unui iranian față. Generalul Michael Hayden, care a fost director al CIA 2006 – 2009 și este o persoană intervievată cheie în „Zero zile”, afirma pe camera ca Washingtonul a crezut că Israelul va monta un atac al forțelor aeriene asupra Iranului de la sine, în ipoteza că Statele Unite ale Americii s-ar alătura apoi. poarta israelieni ar fi probabil să nu deraieze proiectul nuclear din Iran, dar pentru a trage statele Unite într-un război cu această țară, Hayden a declarat Gibney.
În scopul de a risipi o parte din tensiunea cu SUA, Israelul a sugerat dezvoltarea unui virus de calculator, care ar putea perturba activitatea de centrifuge ale Iranului, și, astfel, în mod semnificativ stabilit din nou proiect nuclear al țării. Gibney constată că, în contrast cu alte tipuri de malware, care se infiltrează computerele atunci când sunt activate printr-o comandă externă, Stuxnet funcționează în mod autonom. O dată în sistem, este capabil sa preia controlul, fără intervenția externă suplimentară.
În conformitate cu filmul, totul a mers atât de lin – virusul a distrus sute de centrifuge de la Natanz – că Israelul a decis să creeze un alt, mult mai agresiva versiune, si atunci lucrurile au început să meargă într-o parte.
Ce crezi că s- ar fi întâmplat dacă Israelul nu ar fi dezvoltat noua versiune a Stuxnet?
„Odată ce misiunea inițială a fost realizată, SUA a spus:” Bine, să-l răcească acum. ‘ Dar israelienii au vrut mai mult distrugere, astfel încât s-au adaptat codul și a lansat o versiune mai nouă. Codul a fost extrem de viral și sa răspândit în întreaga lume. Dar a existat un defect în cod, care a început să se închidă computerele incontrolabil – și care a dat pontul experți în materie de securitate cibernetică peste tot „.
Într-adevăr, mulți dintre cei intervievați în „Zero zile” citează afirmații similare despre lui Israel – și prim-ministrul Netanyahu – overeagerness pentru a extinde utilizarea Stuxnet, care a avut ca rezultat expunerea operației și răspândirea globală a virusului. Potrivit lui Sanger, descoperirea codului, a raportat în mass-media, infuriat administratia. Vice-presedintele Joe Biden a suflat stack-ul său în timpul unei întâlniri la Casa Albă camera situație și a spus că acesta trebuie să fie israelieni care se aflau în spatele scurgerii.
Cu toate acestea, în ciuda rapoartelor în val mass-media internațională, președintele Barack Obama a negat cu vehemență orice implicare americană în crearea de Stuxnet. În loc de a emite declarații publice, Obama a declarat „zero toleranță” politica față leakers, iar administrația sa a fost mai ocupat cu urmărirea surselor Sanger (printre care fostul vice-presedinte al Joint Chiefs of Staff, sa retras generalul James Cartwright) decât cu robot întrebările reporterilor „cu privire la acest subiect.
Acesta a fost versiunea noua si mai agresiva a malware-ului, care a dus în cele din urmă la Stuxnet atacarea facilităților de infrastructură americane. Înălțimea absurdității a avut loc atunci când experții americani au identificat cibernetice asalt și a presupus că era rusă sau chineză în origine. Greșeala lor se datora faptului că ANS, determinat să păstreze secretul operațiunii, nu a reușit să actualizeze alte agenții guvernamentale cu privire la existența virusului „.
Între timp, atacurile de represalii a început. În 2012, hackerii iranieni au atacat o companie de foraj petrolier și, ulterior, o serie de bănci americane. Având în vedere că existența virusului „a devenit cunoscut, iranienii au recrutat sute de ingineri în lor iranian Cyber Army, care în decurs de câțiva ani, a devenit una dintre cele mai mari forțe de acest gen oriunde.
„Război mondial 3.0”, așa cum Gibney numește războiul cibernetic la nivel mondial, care a început în jurul anului 2010, a jucat un rol semnificativ în acordul care a fost semnat între puterile mondiale si Teheran pe 14 iulie 2015, în ciuda protestelor lui Netanyahu, și alte figuri israeliene de rang înalt . Obama, Gibney spune, știa că vine la masa negocierilor dintr-o poziție de putere, deoarece Statele Unite are capacitatea de a lovi infrastructurile iraniene dacă Teheranul încalcă termenii acordului.
Bazat pe conversațiile cu persoanele în vârstă în sistemele de securitate israeliene și americane, credeți că episodul Stuxnet este cauza relațiilor tensionate dintre Obama și Netanyahu?
„Originile planului lui Stuxnet au fost în timpul administrației Bush. Apoi Obama – așa cum a făcut cu utilizarea dronelor – ratchets-l. Cred că au existat o mulțime de probleme între Obama și Netanyahu, dar acesta a fost un factor care contribuie, în special deoarece cred că Obama a moștenit ideea de la Bush că toată noțiunea de armă Stuxnet nu a fost atât de mult pentru a ataca Iranul pentru a preveni Israel de la cădere o bombă asupra Iranului. „
A produs snafu care a condus la descoperirea iranienii „Stuxnet afectează negocierile care au condus la acordul nuclear cu Iranul?
„Cred că atât Iranul și SUA au fost mulțumiți de faptul că au făcut o înțelegere. Pentru Obama, știind că el are un program mult mai puternic [cyber-delict], numit Nitro Zeus, cu siguranță, a informat parametrii acordului. În timp ce Obama a fost foarte criticat – atât în Israel, cât și acasă – pentru a fi „prea slab” și nu primesc un „suficient de bun” afacere – un alt mod de a privi este că el stătea acolo și mă gândeam, „Dacă ei trișeze, avem o nouă armă care poate face lucrurile din ce în ce mai greu pentru ei. „ Ei au știut că SUA ar putea închide practic întreaga țară, în cazul în care Iranul inselat pe afacere „.
„Ticăit” bombe cibernetice „”
Într-adevăr, una dintre cele mai importante revelațiile „Zero zile” este faptul că afacerea Stuxnet a fost doar o mică parte a unei revizuiri de politică amplă, în care Statele Unite au trecut de la dezvoltarea de apărare împotriva atacurilor cibernetice, pentru dezvoltarea de malware în scopuri ofensive. Nitro Zeus, a cărui existență este menționată spre sfârșitul documentar Gibney, a fost un plan ambițios de monitorizare, iar dacă este în atac necesar, perturbarea și distrugerea astfel de infrastructuri esențiale ca alimentarea cu energie electrică, de asemenea, sisteme de apărare antiaeriană de combustibil și de apă, și.
In conformitate cu un articol publicat in The Times in februarie anul trecut , Nitro Zeus – care a fost planificat și dezvoltat de mii de personal militar și de informații americane , la un cost estimat de zeci de milioane de dolari – face parte dintr – un plan secret de asalt ciberneticii , care a fost proiectat ca o plasă de siguranță, în situația în care Iranul a refuzat să semneze un acord nuclear sau a încălcat termenii săi după semnarea.
Potrivit lui Gibney, trecerea de la apărare la infracțiuni, precum și încercarea de a descuraja alte țări în curs de dezvoltare de opțiuni cibernetice împotriva Statelor Unite nu a avut succes.
„Rusia, China și Coreea de Nord au atacat Statele Unite într-un fel sau altul,” Gibney spune, adaugand, „Sunt aparent mii de ticăie” bombe cibernetice „, care au fost infiltrat în computere americane și sunt capabile de facilități de infrastructură dăunătoare, inclusiv energie electrică, de purificare a apei, de transport și mai mult „.
De ce filmul se concentreze pe Stuxnet, a cărei existență era deja cunoscută, și nu pe Nitro Zeus?
„Stuxnet este poveste Cutia Pandorei. Este momentul în care o nouă armă este declanșat, la fel ca și în Hiroshima și Nagasaki. Acesta a fost primul malware capabil sa sara din domeniul cibernetic în cel fizic, asa ca a fost important să se ocupe de ea în detaliu și spune această poveste de origine. În timp ce făceam filmul despre Stuxnet, am descoperit Nitro Zeus. Aceasta demonstrează impulsul războiului cibernetic: Nitro Zeus arată că Stuxnet nu a fost un eveniment-o de-un fel „.
Israel le au nimic de a face cu Nitro Zeus?
„Din câte știm, nu a fost Israel, ci mai degrabă Cyber Command SUA și NSA.”
Are programul încă mai există?
„Suntem destul de siguri că SUA este încă cheltui bani pe dezvoltarea de arme cibernetice puternice, dar noi nu știm sigur dacă Nitro Zeus este încă în vigoare. Acesta a fost raportat recent de David Sanger că unele dintre armele pe care le folosim împotriva ISIS sunt arme cibernetice. Aceasta este una dintre primele cazuri pentru ca guvernul SUA a venit de fapt, înainte și a spus, „Da, noi folosim arme cibernetice.” Ele sunt acum vorbesc despre literalmente în schimbare texte și informații, astfel încât atunci când trimiteți un e-mail sau un mesaj de tip text – imaginați-vă că, în loc de a spune „te iubesc” iese „Eu te urăsc și am de gând să te omor.” E cam un gând înfricoșător. „
L-am întrebat dacă Gibney el crede că Israelul este înfățișat în mod echitabil și obiectiv în film.
„Am încercat să demonstreze diferite aspecte ale politicii israeliene”, a răspuns el „, dar noi am fost în măsură să stabilească faptul că era Israel, care a suflat secretul operațiunii. Noi nu știm sigur dacă acest lucru a fost intenționat și a fost menit să trimită un mesaj către Iran. Ni sa spus că a fost Netanyahu, care a dorit să vadă mai multe rezultate mai repede, așa că poate el a fost bine cu Iranul să știe ce a fost aruncat în aer centrifuge.
„Potrivit surselor mele, [șeful Mossad-ului târziu] Meir Dagan a fost presat de Netanyahu pentru a arăta mai multe explozii, și, ca urmare, odată ce Israelul a schimbat codul sa răspândit mult mai repede. Aceasta a fost o întrebare nu am fost în stare să răspundă. Dacă sunteți în schimbul de informații și de tehnologie cu o altă țară, ea poate fi problematică în cazul în care această țară se întâmplă să aibă un interes diferit. „
Anticipați că modul în care Israelul este prezentat în „Zero zile” va genera critici de tine si compania ta de producție?
„Bănuiesc că va fi criticat, pentru că în orice moment există vreo critica Israelului, există unele blowback. Dar pentru mine aceasta a fost o lecție obiect cu adevărat important pentru modul în care alianța poate fi extrem de problematică, în special în tehnologie militară, atunci când distribuiți, și Israel – sau anumite părți ale instituției de apărare israeliană – și SUA au puncte de vedere diferite cu privire la modul în care aceste arme ar trebui folosit. Înțelegerea mea este că israelienii au contribuit destul de un pic la tehnologie, iar fiecare parte a avut dreptul de a merge de-a lungul, dacă dorește acest lucru. Dar, după explozia de 1.000 de centrifuge, SUA a făcut-o foarte clar lui Israel că acum ar fi un moment bun, nu să-l împingă, pentru că iranienii au avut nici o idee despre ce se întâmplă. Dar, israelienii au decis să ducă mai departe. „
Ai încercat să interviu prim – ministrul Netanyahu sau alte figuri de rang superior guvernamentale israeliene?
„Da cu siguranță. Am încercat să interviu prim-ministrul Netanyahu, precum și alți oficiali israelieni ca Meir Dagan. Cel mai aproape am fost capabili de a obține a fost Yadlin și Steinitz. „
În cele din urmă, „Zero zile” ridică întrebări tulburătoare cu privire la cenzura, spionaj și utilizarea puterii militare, precum și a face un caz pentru o discuție publică să aibă loc cu privire la aspectele juridice și morale ale războiului cibernetic. A întrebat dacă el crede cu adevărat că suntem la începutul unui al treilea război mondial, Gibney răspunde că expresia „război mondial 3.0” este „un pic de o glumă sardonic”, dar adaugă, „Partea serioasă a acesteia este că noi facem sugerează că armele cibernetice – care sunt tot mai puternice – ne-ar putea duce într-un război care couldget de sub control foarte repede. arme cibernetice sunt doar începutul pentru a fi utilizate, și nu putem spune cine se va sfârși folosindu-le, și cum. „
Interogări la Oficiul Primului Ministru și Unitatea de purtătorul de cuvânt al Forțelor de Apărare Israel ‘lui au rămas fără răspuns.
Ziua Națională a Franței a fost îndoliată de un atac terorist. Cel puţin 84 de oameni, printre care şi copii, au murit şi alţi peste 100 au fost răniţi, azi-noapte, după ce un camion a intrat în mulţimea adunată pe faleza din Nisa. Starea de urgenţă se prelungeşte, în Franţa, pentru încă trei luni. Preşedintele Francois Hollande s-a întors de urgenţă la Paris ca să participe la întrunirea celulei de criză de la Ministerul de Interne. Anchetatorii anti-tero au preluat investigaţia. Susţinătorii organizaţiei teroriste Stat Islamic nu revendică atacul.
Un individ a lovit intenţionat cu un camion sute de persoane care asistau la un spectacol de artificii cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei. Şoferul camionului a fost împuşcat, iar în interiorul vehiculului au fost găsite numeroase arme şi grenade, potrivit Le Figaro.
Şoferul era un bărbat de 31 de ani, de origine tunisină, care trăia în Nisa. Potrivit postului de televiziune francez BFM TV, atacatorul se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu pentru infracţiuni de natură teroristă.
Liderii din întreaga lume reacţionează în urma atentatului de la Nisa. Premierul Japoniei Shinzo Abe condamnă acest atac ”nemilos” şi ”de netolerat”, asigurând Franţa de solidaritatea statului nipon în lupta antiterorismului.
Cancelarul Germaniei Angela Merkel a calificat atacul drept o „crimă în masă”.
„Noi toţi cei care am venit la summitul ASEM condamnăm atacul în masă de la Nisa….cuvintele nu pot exprima tot ce ne leagă de prietenii noştri din Franţa în aceste momente dureroase. Acest teribil atac a avut loc de Ziua Naţională, o sărbătoare care este un prilej de mândrie şi care astăzi s-a transformat într-o zi de doliu”, a declarat Merkel.
Prim-ministrul Canadei, Justin Trudeau, a transmis pe o reţea de socializare un mesaj de solidaritate către poporul francez în engleză şi în franceză.
”Poporul canadian este şocat de cele întâmplate în Nisa. Gândurile noastre sunt alături de familiile victimelor. Ne exprimăm solidaritatea faţă de poporul francez”, a scris Trudeau.
Şi noul ministru al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Boris Johnson, şi-a arătat susţinerea pentru Franţa în aceste momente de cumpănă.
Un mesaj spus direct, răspicat și fără ocolișuri a schimbat soarta unei întregi comunități. Un tânăr de 28 de ani din orașul Ardud, județul Satu Mare, a arătat că atunci când există voință pot fi mutați și munții.
Ionuț Sabău a fost portavocea locuitorilor din cartierul Mădăras, orașul Ardud, care s-au opus derulării în localitatea lor a unui proiect finanțat de Uniunea Europeană, prin Ministerul Afcerilor Interne, prin care ar fi ajuns aici câteva zeci de refugiați.
Ionuț a fost printre primii care au aflat de acest proiect, ascuns până acum locuitorilor din Ardud. În doar două ore a mobilizat peste 100 de persoane care s-au strâns la căminul cultural din localitate pentru a anunța că se opun venirii migranților. Apoi a strâns aproape 200 de semnături, listă pe care a prezentat-o a doua zi la o întâlnire cu prefectul de Satu Mare, Eugeniu Avram, spre a fi trimisă ministrului Petre Tobă.
”Nu suntem deacord sub nicio formă. E legal, nu e legal. Și suntem dispuși să recurgem la violență. Să știe toată lumea treaba asta, cei care se ocupă de proiect, că dacă se pune în aplicare se va ajunge acolo. Și noi o spunem de pe acum, să nu fie suprize. Nu vrem să fim ca în țările străine să ne fie frică să ne lăsăm copiii să plece singuri la școală, nevestele singure pe stradă. Și aici nu mai intervine problema de a apăra statul român sau pe cetățeni, ne apărăm familiile noastre”, au spus reprezentanții Ardudului.
Eroul din Ardud
Ionuț Sabău are 28 de ani, este inginer silvic, dar s-a reprofilat în fermier. Este născut și crescut în Mădăras, orașul Ardud, de aici și înverșunarea cu care a protestat împotriva migranților. Dar și pentru că a locuit un an în Paris, într-un cartier predominant musulman.
După mesajul transmis la ședința de la Prefectură, care a fost difuzat de o mare parte din mass-media românească, Ionuț a primit zeci de mesaje de încurajare și felicitare din întreaga țară. Dar spune cu modestie că doar a transmis un mesaj din partea întregii comunități.
Iar acum, după ce Asociația Frères România a anunțat că nu va mai amenaja centrul pentru refugiați la Ardud, este convins că Mădărasul, un cartier cu doar 1.500 de locuitori, a devenit un exmplu pentru România:
”Suntem o comunitate civilizată, unită. Azi putem să ne lăsăm copiii și nevestele pe stradă, putem să trăim liniștiți. Dar ce vedem în Uniunea Europeană, odată cu venirea acestor emigranți, situația s-ar putea schimba în mod dramatic. În acest moment, un asemenea proiect este greu de acceptat, oriunde în țară. Toată lumea știe că ei ca și educație, cultură sus total opus față de noi. Și marea problemă e că ei nu ne acceptă așa cum suntem. Și venind la noi, o să încerce să ne schimbe. Sper să fim un exemplu pentru toată ROMÂNIA!”
”Ionuț este un tânăr ambițios, hotărât, intolerant la măsuri anticreștine și antiromânești, un tată responsabil și un soț devotat! În această perioadă zbuciumată a dat dovadă de reale calități de lider al comunitații!”, l-a caracterizat Adrian Oros, un locuitor din Mădăras.
Blogul Supraveghetorilor 