Blogul Supraveghetorilor

Archive for Aprilie 2014

A fost Nicolae Ceaușescu victima elitelor? În primăvara lui 1989 România şi-a încheiat plata datoriei la Banca Mondială?

leave a comment »

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar.

.

.

Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ‘80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor.

Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna!

Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!

Prin anii ‘87 – ‘88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.

Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989?

Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!

Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”!

Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite.

Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!

Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa.

Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, înAmerica Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! K.G.B.-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte.

Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din. patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut „revoluţia”, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat.

Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare.

Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfânt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă?

Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge, de generali şi colonei.

Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori.

La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile? Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!

S-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român.

Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!

Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori!

Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix!

Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez! Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos încă cu mult înainte de decembrie 1989 şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte. Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ‘70!

Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate!

Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au asmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor.

Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte.

Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta a fost unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Sursa: Criterii

Anunțuri

Written by supraveghetorul

26 Aprilie 2014 at 8:37 am

Publicat în Noua Ordine Mondiala

Ne pregătim de război?

with one comment

Un tren format din zeci de vagoane cu tunuri, lansatoare de rachete şi camioane militare a trecut dinspre Bucureşti spre unităţile militare din judeţul Constanţa. Transportul a fost văzut acum două zile de localnicii din Ovidiu care au şi filmat convoiul.

 

În judeţul Constanţa există cea mai mare bază militară americană din Europa de Est, unde timp de şase luni va avea loc un exerciţiu comun. Alianţa Nord Atlantică a trimis trupe şi tehnică militară suplimentare în România, Polonia şi ţările baltice, după ce au început confruntările din Ucraina, dintre armata de la Kiev şi separtiştii care vor să se tragă mai aproape graniţa cu Rusia.

Convoiul militar este puţin obişnuit în vremuri normale. Vorbim prima dată despre 5 tunuri anti-aeriene care lansează proiectile cu diametrul de 13 centimetri la altitudine de peste un kilometru.

Tunurile, de producţie românească, pot fi comandate şi electronic. Trenul militar transportă şi camioane care au un sistem încorporat de lansare a rachetelor sol-aer. Şi ele sunt fabricate în România, dar după un proiect rusesc. Urmează mai multe camioane pentru transportul trupelor.

Explicaţia oficială a Ministerului Apărării este că trenul militar ducea tehnica la mai multe unităţi care vor participa la manevre comune cu soldaţi din Statele Unite, Bulgaria şi Macedonia. Cel mai mare exerciţiu va avea loc în baza americană de la Mihai Kogălniceanu.

Sursa: Digi24

Written by supraveghetorul

25 Aprilie 2014 at 9:22 pm

Publicat în Semnele Sfarsitului

PROFETIILE SFANTULUI PARINTE ARGATU, despre vremurile de pe urma. Sfaturi de la pr. ILARION ARGATU

leave a comment »

Părinte, mai spuneţi-ne câte ceva …!

-Vin vremuri grele, pentru că, s-a împuţinat credinţa. Din cauza sărăciei, oamenii îşi vor vinde sufletul pentru hrană şi îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, vor disparea dragostea şi mila dintre oameni.

Se vor contopi preoţii cu mirenii şi nu va mai fi cine să conducă pe credincioşi. Credincioşii vor rătăci, că nu vor mai găsi nici păstorul şi nici calea. Vor conduce banul şi interesul de a câştiga averi.

Nu va mai avea milă şi grijă de sufletele credincioşilor, nimeni. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pune preţ pe mântuire, credinţă, frică de Dumnezeu, datorie, obligaţie, răspundere şi conştiinţă, ci, totul pe bani. Se vor vinde unii pe alţii.

Răutatea în lume va fi de nesuportat. Frica de Dumnezeu se va împuţina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu avem ce greutate vor avea. Habar nu avem ce ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri. Pe copiii noştri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiţi să le înfrunte, pentru că părinţii din ziua de astăzi, nu-şi mai educă copii în frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni.

Părinţii nu mai învaţă pe copii lor ce înseamnă greutăţile vieţii şi nu-i învaţă să lupte cu ele. Din cauza aceasta, copiii vor cădea victime multor răutăţi. Mamelor nu vă lăsaţi copiii în voia lor să-i ia valul acestui veac desfrânat.

Veţi plânge veşnic, că nu v-aţi mântuit copiii şi ia-ţi făcut fii ai gheenei. Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcate şi necredinţă, aceste timpuri nu ar veni acum şi nu am fi noi cei care le-am trăi. 383.- De la revoluţie încoace, s-a întors totul pe dos.

Nu mai este ruşine, nu mai este milă, dragostea s-a împuţinat şi va fi şi mai rău. Dacă această revoluţie pornea de la lumină, reuşeam noi, dar aşa a pornit de la întuneric de la reformatul acela şi ca să fie bine, trebuie o contra revoluţie. Tot răul l-a adus libertatea pentru avorturi, dată de acel Petre Roman, suntem pe primul loc în lume cu uciderea de prunci.

Goliciunile pe care le vedeţi peste tot: în ziare, reviste, la televizor, sunt puse special ca omul văzându-le să i se strice mintea, iar violenţa pe care o arată în filme sau la ştiri, e pusă special ca să-i strice omului inima şi odată câştigate acestea, pot să-l conducă pe om cum vor. Toate relele se arată la televizor, în mod special, ca din lipsă de credinţă generală, să intre diavolul. Ce-a ajuns ţara mea! E de râsul întregii lumi.

Noi, trebuia să fim ca o floare în faţa tuturor, pentru că avem credinţa cea adevărată, nu ceea ce suntem acum. Vă mai aduceţi aminte de Ştefan cel Mare, de Constantin Brâncoveanu, creştini adevăraţi. Constantin Brâncoveanu, ca să nu ne calce turcii în picioare credinţa noastră ortodoxă şi-a sacrificat proprii lui copiii. Credeţi că i-a fost uşor ca tată, să vadă cum sunt martirizaţi copiii lui?

Aţi văzut ce cuvinte frumoase spunea fiului celui mare: „ decât să trăieşti ca un păgân, mai bine mori ca un creştin”. Azi ţara noastră e condusă de atei, prieteni cu turcii, cu arabii, chinezii – toţi păgâni. Fetele noastre sunt vândute de te miri cine, la turci pentru desfrânare. Nu mai este ruşine, nu mai este bunul simţ, respect, milă, iar dragostea s-a împuţinat.

Ce va fi mai încolo? Va fi mai rău!

Va fi vremea de apoi. Se vor întâmpla următoarele:

1.-„ Viaţa de familie va fi la pământ”, soţii se vor înşeala, nu se vor mai respecta, copii nu mai ascultă şi nu-şi mai respectă părinţii.Toate acestea se întâmplă şi azi.

2.-„ La vremea de apoi: ne vom ţine cu mâna de burtă şi ne vom uita la cer”, au sosit timpurile acelea. Câţi n-au ce mâncă sau cu ce să-şi crească copii.

3.-„La vremea de apoi, curvia va fi la drumul mare, în ziua mare fără nici un fel de ruşine” Vedeţi dumneavoastră singuri, la tot pasul, tinerii făcând tot felul de gesturi, cuvinte ruşinoase, fetele pe jumătate goale, nu se respectă între ei, se jignesc, nu mai e dragostea aceea frumoasă dintre bărbat şi femeie cu respect, milă şi simţul sacrificiului unul pentru altul. Din cauza aceasta căsniciile, ori nu se mai fac, ori se strică foarte repede. Divorţurile care pe vremea mea nu prea auzeai de ele, azi sunt la modă, toată lumea divorţează.

4.- „La vremea de apoi, vor fi lacrimi în toate casele şi griji pentru servici”. Vedeţi câte nenorociri sunt în toate familiile: sărăcie, boli, copii fără servici, fac şcoli şi nu au unde să lucreze, şi griji în servici cu frica cu care stă omul zilnic „m-o da afară sau nu m-o da”.

5.- „La vremea de apoi, se vor sili dracii să ia la ei şi pe cei care sunt scrişi în cartea vieţii”, adică aceia care încă de la naştere au ţinut rânduiala lui Dumnezeu: botezaţi, spovediţi, împărtăşiţi, feciori, fecioare până la căsătorie, ţin posturile de peste an, merg regulat la biserică, fac fapte bune şi pe-aceia se sileşte diavolul să-i ia la el.

6.-„La vremea de apoi, urlă diavolul ca un lup căutând pe cine să apuce”

7.-„La vremea de apoi, copii vor avea chipul balaurului”, adică un trup cu mai multe nume. Omul este dintr-un trup şi suflet. Balaurii au un trup şi mai multe capete. Au ajuns părinţii din zilele noastre, când îşi botează copii să le dea mai multe nume 2-3-4 şi când îi strigă, îi strigă numai pe unul singur. Nu mai pun nume de sfinţi la copiii lor, pun nume de actori, cîntăreţi… Pe vremea mea, era un obicei şi aşa este de fapt bine, să pui numele copilului tău, după numele sfântului în ziua în care s-a născut, ca sfântul să-l ocrotească de-a lungul vieţii, sau a sfinţilor cu cruce roşie care urmează: Sfântul Gheorghe, Sfântul Nicolae, Maica Domnului este înaintea tuturor sfinţilor.

8.- „ La vremea de apoi, fetele vor avea servicii de-şi vor ridica poalele pentru şefii lor.

-Părinte, este păcat dacă promiţi şi apoi te răzgândeşti? -Dacă ai promis ceva lui Dumnezeu sau altcuiva, eşti obligat să duci la îndeplinire promisiunea, pentru că singur te-ai legat. Dumnezeu, îi porunceşte lui Moise să spună poporului său, aşa: „Omul care va face făgăduinţă Domnului, sau, se va jura cu jurământ, punând legătură asupra sufletului său, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească toate câte au ieşit din gura lui”(Num.30,3). Neîmplinirea promisiunilor este un păcat foarte mare. Atunci când promiţi, diavolii se luptă cu tine, ca să te împiedice să nu împlineşti cele ce ai promis. Mai bine este să nu promiţi şi să îndeplineşti, decât să promiţi şi să nu duci la îndeplinire. Împlinirea făgăduinţelor este starea omului drept, iar neîmplinirea făgăduinţelor este starea omului nedrept. Pe unde îţi iese promisiunea, tot pe acolo îţi va ieşi şi sufletul.

– Când eram student la teologie, i-am promis lui Dumnezeu, când am să fiu preot am să fac următoarele:

1.- Am să zidesc multe biserici şi am să ajut la refacerea altora,

2.- Am să-mi fac toţi copii preoţi,

3.- Am dorinţa să mor la Ierusalim şi să am moartea Sfântului Ioan Botezătorul.

Până acuma mi s-au împlinit primele 2 promisi-uni şi am să văd ce va fi cu dorinţa mea de a muri la Ierusalem. Părintele, a zidit biserica din Boroaia, Mănăstirea Sfintei Cruci, lângă Boroaia, Biserica din satul Osoi (Suceava)şi a ajutat la refacerea şi zidirea multor biserici. Prima promisiune a îndeplinit-o. Părintele are 5 copii: 3 băieţi şi 2 fete pe toţi i-a făcut preoţi şi preotese.

A îndeplinit şi a doua promisiune. Iar la Ierusalim nu a putut merge, pentru că, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist nu l-a lasă să părăsească ţara definitiv, decât în vizită. Cea din urmă, era mai mult o dorinţă decât o promisiune, dorinţă care nu depindea de părintele ci, de voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a vrut ca părintele să se mute la Ierusalim şi nici să aibă moartea fizică a Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că, era nevoie de el aici, în ţară, de a ajuta prin rugăciunile şi sfaturile duhovniceşti ale sfinţiei sale, poporul acesta încărcat cu multe necazuri şi cu multă suferinţă.

Moartea Sfântului Ioan Botezătorul, putea s-o aibă, dacă Dumnezeu ar fi vrut să plece la Ierusalim. Cu siguranţă, s-ar fi întâmplat lucrul acesta. Spun aceasta, gândidu-mă la ce s-ar fi putut întâmpla cu părintele dacă era acolo, la Ierihon, unde a făcut rost de teren şi documente, pentru a se ridica mănăstire pentru pelerinii români.

Arabii, s-au supărat foarte tare pe părintele, pentru că s-a băgat pe teritoriul lor şi vroia să ridice mănăstire. I-au pus piedici nenumărate, ca să nu poate obţine acte pe teren şi să nu i se elibereze autorizaţie de construire, l-au ameninţat cu moartea în multe rânduri.

Patriarhul, l-a sfătuit pe părintele, să lase toată grija construirii acelei mănăstiri în seama patriarhiei, din două motive: altfel se duc negocierile cu conducerea şi autorităţile unui stat la nivel diplomatic şi în al doilea rând, părintele se afla la o vârstă înaintată, bolnav cu inima şi cu piciorul drept, trebuia să alerge şi să facă călătorii lungi, ceea ce era foarte greu pentru el, iar patriarhul a vrut să-l protejeze într-un anumit fel, de eforturile ce presupuneau un astfel de proiect.

Părintele, o fire blândă, înţeleaptă şi cu un profund sentiment de ascultare a înmânat patriarhului toate documentele şi toate fondurile abţinute de sfinţia sa până atunci. Era mâhnit pentru neputinţa sa de a se ocupa personal de construirea acestei Sfinte Mănăstiri, mult dorită, dar în acelaşi timp, foarte bucuros că mănăstirea se va face. Avea multă nădejde în promisiunea partiarhului şi urmărea din aproape cum decurg lucrările. Indemna pe toată lumea să dea bani pentru construirea mănăstirii şi să-i depună direct în contul deschis de patriarhie. (vezi şi Ierihon) Rugăciunea.

O doamnă, îi spune părintelui Ilarion cu o jumătate de gură:

-Părinte, eu am născut un copil bolnav şi m-am rugat să moară şi acum e mort…! Părintele se încruntă şi cu voce apăsată îi spune:

-Cum ai putut să faci aşa ceva? Ai pus mândria mai presus de viaţa copilului matale, ţi l-a dat Dumnezeu aşa pentru păcatele matale şi matale ce ai făcut?

-Ce să fac părinte, că mă apasă tare rău gândul acesta, nu pot să mă liniştesc?!

-Ce să faci, spovedeşte-te, vezi ce spune preotul la care te spovedeşti. De ce nu ai venit să mă întrebi înainte de necaz, acum vii…?

-Binecuvântaţi-mă ! A binecuvântat-o.

– Veneau oamenii şi spuneau despre un preot Ştefan de la Vârteju că face Moliftele Sfântului Vasile de 7 ori într-o zi, una după alta şi-l întrebau dacă e bine.

-De drept se face pauză între rugăciuni. Moliftele sunt puternice, nici cu mintea nu poţi să fii atent, dar eu mai ştiu ceva, că acel preot nu are toate degetele, deci nu are cu ce să binecuvânteze, cum de e preot? Fără să-l fi văzut vreodată pe preot a spus aceste cuvinte de s-au mirat cu toţii de unde ştie părintele că nu are toate degetele.

– Un preot are mai multă putere asupra duhurilor necurate când este în relaţii bune cu preoteasa. Este foarte important ca preotul să-şi asigure pacea în familie pentru a avea rugăciunile lui putere.

– Părinte, sunt bolnavă şi nu pot să mă rog pentru sănătatea mea, mi se împleticeşte limba şi mi se întunecă mintea.

-Păi, noi ce facem? Ne rugăm noi preoţii, că ştie Dumnezeu neputinţele noastre.

– Părinte, eu nu-mi prea fac rugăciunile dimineaţa.

-Când ne facem rugăciunile de dimineaţă, îngerul o duce la Dumnezeu şi-apoi se întoarce la noi şi ne însoţeşte în tot locul toată ziua, de nu facem rugăciune diavolul ne necăjeşte că are putere. Rugăciunea îl îmbracă pe om cu putere şi nu se mai atinge diavolul uşor de el.

– Părinte, eu, nu întotdeauna mă aşez în genunchi la rugăciune, câteodată mă mai rog după ce mă bag în pat şi zic culcată rugăciunile, este bine?

-Nu este bine. Rugăciunile nu se fac culcată în pat sau stând pe scaun. Este necuviincios să te rogi astfel. Trebuie să învingi lenea şi comoditatea şi să te dai jos din pat. Rugăciunile se zic numai în genunchi sau în picioare.

– Părinte, este bine să zici rugăciunile de seară sau cele de dimineaţă fiind îmbrăcat în pijamale sau lenjerie intimă?

-Nu este bine. Este necuviincios să stai la rugăciune dezbrăcat sau îmbrăcat în pijamale. Seara nu te dezbraci pentru culcare până ce nu ţi-ai făcut rugăciunea, iar dimineaţa, nu te închini până ce nu te speli şi te îmbraci cuviincios. Femeia când se roagă întotdeauna să aibă capul acoperit, altfel Dumnezeu nu se uită la rugăciunea rostită cu necuviinţă.

– Părinte, am auzit pe unii preoţi pomenind de rugăciuni păcătoase, există aşa ceva?

-Există. Rugăciunile păcătoase sunt acele rugăciuni rostite de om cu păcat şi cu patimă. Adică atunci când te rogi pentru răul cuiva, pentru moartea cuiva, pentru a te răzbuna. De ce sunt păcătoase aceste rugăciuni?

Pentru că Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm pentru vrăjmaşi şi să binecuvântăm pe cei ne asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârşită, curată, asupra aproapelui nostru. Rostind astfel de rugăciuni, o facem cu ură asupra aproapelui, cu dorinţa de răzbunare. Rugăciunea trebuie să fie pentru a cere îndreptarea aproapelui şi întoarcerea lui de la răutate şi să fie cu dragoste asupra noastră.

Razboiul nevazut al Parintelui Ilarion Argatu .

 

Sursa: CrestinOrtodox

Written by supraveghetorul

23 Aprilie 2014 at 8:41 pm

Publicat în Semnele Sfarsitului

Uită technologiile portabile, implanturile încorporabile sunt deja aici

leave a comment »

(CNN) – Caracteristicile de cartografiere ale unui Smartphone sunt foarte bune pentru a obține direcții, până când isi pierd semnalul. Totusi ai putea evita de a te pierde în pădure cu un sistem de ghidare încorporat în corpul dumneavoastră.

Producătorii tatuajului electronic MC 10 doresc să „extindă visibilitatea capacităților umane”, precum și să ne țină în siguranță. Au lansat un bandaj tip leucoplast de dimensiuni „Hydration Patch”, care trimite informații smartphonului dumneavoastra.

Mai mult in english pe: Wibw

Written by supraveghetorul

22 Aprilie 2014 at 6:28 pm

Publicat în Semnele Sfarsitului

Profeţiile părintelui Arsenie Boca despre CUTREMURUL care va şterge Bucureştiul de pe hartă

leave a comment »

Părintele Arsenie Boca a prezis că Bucureștiul la fi șters de pe harta României în urma unui cutremur incredibil. “Se va oua de două ori”, iar la a treia ouare, marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui. – See more at: http://www.obiectiv.info/profetiile-parinteleui-arsenie-boca-despre-cutremurul-care-va-sterge-bucurestiul-de-pe-harta_38097.html#sthash.Ke12i8ue.dpuf
Părintele Arsenie Boca a prezis că Bucureștiul la fi șters de pe harta României în urma unui cutremur incredibil. “Se va oua de două ori”, iar la a treia ouare, marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui. – See more at: http://www.obiectiv.info/profetiile-parinteleui-arsenie-boca-despre-cutremurul-care-va-sterge-bucurestiul-de-pe-harta_38097.html#sthash.Ke12i8ue.dpuf

Părintele Arsenie Boca a prezis că Bucureștiul la fi șters de pe harta României în urma unui cutremur incredibil. “Se va oua de două ori”, iar la a treia ouare, marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui.

Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai importanți vizionari pe care i-a avut România. Profeţiile sale s-au îndeplinit exact așa cum au fost rostite sau pictate. Cele două mari cutremure care au lovit Bucureștiul în secolul XX au fost prevăzute de către Arsenie Boca întocmai. El le-a definit precum “cele două ouări”, pentru ca atunci când timpul va veni, o a treia se va produce și va pune întreg orașul la pământ.

Un cutremur major se va produce, probabil mai mare decât precedentele, și astfel întreg Bucureștiul la fi lovit din toate direcțiile pentru ca în cele din urmă se dispară de pe harta României. Toate acestea vor fi precum o pedeapsă pentru că oamenii au păcate mult prea mari și într-un fel sau altul trebuie să plătească.

Profeția a fost efectuată undeva înainte de anii ’40. Părintele Boca le spunea apropiaţilor că ei nu vor prinde acest eveniment major pentru că se va petrece în secolul următor.

Pe lângă această profeţie uimitoare, Arsenie Boca a mai prezis și sfârșitul comunismului și începutul unei ere mult mai rea, în care ororile vor fi și mai mari.

Sursa: Obiectiv

Written by supraveghetorul

14 Aprilie 2014 at 8:10 pm

Publicat în Semnele Sfarsitului

VENEZUELA: Ai ID BIOMETRIC? Mananci de la stat

leave a comment »

Saccsiv - Weblog

   Iata ce aflam din articolul Venezuela introduces food ID in face of shortages, black markets :
Confruntat cu un deficit acut al lipsei de zahăr, lapte, făină de porumb şi alte alimente de bază, guvernul venezuelean a lansat marţi un nou sistem de identificare a cumpărătorilor, despre care criticii opinează ca este o versiune modernă a cartelei de raţie. Preşedintele Nicolas Maduro a descris-o ca fiind un mijloc de “a proteja suveranitatea alimentară.”
Noul sistem va implementa ID-urile de amprente electronice similare cu cele utilizate pentru a identifica alegătorii din Venezuela, în vederea înregistrării cumpărătorilor care achziţionează bunuri de la lanţurile alimentare de stat Mercal, Biocentenario şi PDVAL. Anunţând implementarea noului sistem, Maduro a declarat că va asigura aprovizionarea cu alimente pentru 84% din venezueleni. Cu toate acestea, el nu a făcut nici o declaraţie cu privire la impactul acestei măsuri asupra celorlalte 16% procente de populaţie.

Vezi articol original 583 de cuvinte mai mult

Written by supraveghetorul

3 Aprilie 2014 at 8:17 pm

Publicat în Uncategorized