Vamile vazduhului – PARTEA II

Vamile vazduhului sunt foarte limpede infatisate in istorisirea Sfintei Teodora, pe care o aflam in Viata Sfantului Vasile cel Nou, duhovnicul sau, scrisa de un ucenic al acestuia, Grigorie Tracul.

(Prima Vama) „Cu mare iuteala mergand noi de pe pamant spre inaltimea cerurilor, la inceput ne-au intampinat duhurile rele ale vazduhului de la prima vama, la care se intreaba de pacatele sufletului prin cuvant: vorbe desarte, glume, vorbire fara rost, vorbe murdare, batjocoriri si altele de felul acesta. Acolo era o mare adunare de arapi, mari si negri ca taciunele, in fruntea carora era unul foarte inrautatit, care statea in fata mea. Fiind opriti noi acolo, aceia au adus inaintea mea o multime de catastife. Acolo am vazut scrise toate cuvintele desarte vorbite din tineretile mele, vorbele fara socoteala si nerusinate, toate cuvintele nebunesti si necurate, toate cantecele lumesti, rasetele, prin care am smintit multe suflete, facand pe unii sa rada nebuneste prin glume pacatoase, prostesti si vorbe desarte, cum e obiceiul multora.

Vamesii aceia fiorosi imi aratau una cate una toate relele sau pacatele acelea si, aratandu-mi-le pe toate, unele dupa altele, ma invinovateau pentru ele. Ei imi aratau vremea, locurile, persoanele, cand, unde si cu cine m-am dedat la acele vorbe desarte, rasete si celelalte de acest fel prin care am maniat pe Dumnezeu. Nestiind eu ca si acelea sunt pacate, nici nu le-am marturisit parintelui meu duhovnicesc si nici nu m-am cait de ele, nici n-am facut roade vrednice de pocainta pentru ele. Vazandu-ma mustrata asa de groaznic de acei vamesi infernali, am ramas uimita, tacand ca o muta, neavand ce mai raspunde acelor duhuri viclene, pentru ca cele spuse de dansii erau adevarate. Tremurand de frica, taceam si ma rusinam si asteptam ingrozita sa vad ce vor face si ce va fi cu mine. Atunci sfintii ingeri care ma insoteau au pus impotriva acelor pacate o parte din faptele mele cele bune pe care le facusem mai pe urma, dar neajungand acelea, au implinit din darurile Cuviosului Parintelui meu Vasile, si asa rascumparandu-ma, am plecat de acolo mai departe, in sus.

(Vama a doua) Iarasi urcand noi mai sus, am ajuns la vama minciunii. La aceasta vama se intreaba de tot cuvantul mincinos, de calcarea juramintelor, de luarea in desert a numelui lui Dumnezeu, de marturiile mincinoase, de spovedaniile neadevarate sau mincinoase. Domnii vamii aceleia, negri, iuti si salbatici, cu fetele hade si murdare, ma intrebau si ma invinuiau cu mare asprime pentru pacatele mele. Cercetandu-ma cu deamanuntul, am fost vadita de doua pacate: intai, lucruri mici, in care mi s-a intamplat si mie a minti si pe care, nesocotindu-le pacate, nu le-am marturisit inaintea duhovnicului la spovedanie, si doi, ca m-am rusinat si am ascuns inaintea duhovnicului unele fapte de ale mele. Insa calcari de juraminte, marturii mincinoase si altele de felul acesta, n-au aflat in mine cu darul lui Hristos. Sfintii ingeri punand si acolo o parte din faptele mele cele bune si mai mult din darurile Parintelui meu Vasile, m-au rascumparat.

(Vama a treia) De la acea vama mergand noi in sus, am ajuns la vama clevetirii, ponegririi, vorbirii de rau, a judecarii si osandirii aproapelui. Acolo am fost opriti si am vazut cat de greu pacat este a cleveti si a osandi pe cineva, a-l defaima, huli, batjocori si a rade de pacatele altuia. Pe unii ca acestia ii cerceteaza cu deamanuntul acei cumpliti intrebatori, ca pe niste antihristi, care, rapind cinstea si dreptul de judecata al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au facut ei insisi judecatori si pierzatori celor de aproape ai lor. in mine insa, cu darul lui Dumnezeu, n-au aflat pacate de acestea, pentru ca in toate zilele mele m-am pazit cu dinadinsul ca sa nu clevetesc pe nimenea, nici sa osandesc, nici sa rad de cineva. Uneori, e drept, din intamplare, auzind pe altii osandind sau clevetind sau razand de cineva, ma plecam spre dansii putin cu mintea, sau din nepaza adaugam si eu la acelea cate o vorba sau ii aprobam in vreun fel. Dar indata revenindu-mi, m-am cait in sinea mea. Totusi mi s-au pus si socotit si acelea in pacatul osandirii si clevetirii de catre vamesii aceia intrebatori. Dar sfintii ingeri rascumparandu-ma si de la aceasta vama cu darurile Cuviosului Vasile, am mers mai departe in sus.

(Vama a patra) Alergand noi tot mai sus, am ajuns la vama aceea ce se numeste a lacomiei sau imbuibarii pantecelui. Ajungand acolo, indata au alergat asupra mea acele duhuri necurate si marsave, grasi, soiosi si foarte salbatici, bucurandu-se de sosirea mea la ei, ca de o dobanda grasa. Chipurile acelor duhuri dracesti inchipuiau pe iubitorii de desfatari, pe nesatiosi si pe uraciosii betivi. Aceia impresurandu-ne pe noi ca niste caini, ne-au oprit si indata au adus inaintea mea toate pacatele mele, adica: de am mancat vreodata pe ascuns si fara masura, fara trebuinta, sau dis-de-dimineata, sau de am mancat fara rugaciune si fara sa-mi fac semnul sfintei cruci. Apoi imi puneau inainte de cate ori am mancat in sfintele posturi mai inainte de terminarea sfintei slujbe. De asemenea si betiile toate mi le aratau rand pe rand, punandu-mi in fata toate paharele baute si numarul paharelor ce-am baut, probozindu-ma si zicandu-mi: Iata, atatea pahare ai baut in cutare vreme, atatea in cutare si cu cutare barbat si femeie, atatea in cutare loc, atatea la cutare petrecere, praznic ori pomana.

Toate pacatele si placerile acestea ale pantecelui, pe care le facusem, mi le puneau inainte vamesii aceia, bucurandu-se de mine ca si cum as fi fost trecuta in stapanirea lor, in fundul iadului, unde voiau sa ma arunce. Fiind mustrata pentru acele pacate ale mele, tremuram de frica, neavand ce raspunde impotriva lor. Sfintii ingeri insa scotand din darurile Cuviosului Vasile, m-au rascumparat si de la acea vama. Diavolii, vazand rascumpararea mea, s-au tulburat grozav si strigau: O, amar noua! Ne-am pierdut toata osteneala noastra! Acestea zicand, aruncau in vazduh catastifele in care erau scrise pacatele mele. Eu vazand asa, m-am bucurat mult si am plecat de acolo in sus, fara primejdie. Sfintii ingeri, mergand, vorbeau intre ei, zicand: Cu adevarat mare ajutor a castigat sufletul acesta de la placutul lui Dumnezeu Vasile. Daca nu l-ar fi ajutat el cu ostenelile si rugaciunile lui, multe primejdii ar fi intampinat si ar fi rabdat trecand prin aceste ispitiri, cercetari si judecati ale vazduhului. Atunci eu, luand putina indrazneala, am zis catre dansii: Stapanii mei, mi se pare mie ca nimeni dintre cei care traiesc pe pamant nu stiu ce se face aici si ce asteapta pe sufletul pacatos dupa iesirea din trup.

Sfintii ingeri mi-au raspuns: Oare nu marturisesc pentru acestea dumnezeiestile Scripturi, care se citesc intotdeauna in sfintele biserici si se propovaduiesc de sfintitii slujitori ai lui Dumnezeu? Dar cei ce s-au impatimit in desertaciunile pamantesti nu baga seama de acestea. Ei socotesc ca imbuibarea si betia din toate zilele este o desfatare. Si asa, mancand intotdeauna fara sat si imbuibandu-se fara frica de Dumnezeu, avandu-si pantecele in loc de Dumnezeu, nici nu se gandesc la viata viitoare, ba nici nu-si mai aduc aminte de dumnezeiestile Scripturi, care zic: „Vai voua, celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi” (Le. 6, 25). Numai bogatii aceia cu inima buna, asemenea lui Avraam, care sunt milostivi si fac dreptate si fapte bune, care miluiesc pe saraci si scapatati, care ajuta pe cei ce sunt in nevoi si in primejdii, aceia castiga cu inlesnire de la Dumnezeu iertarea pacatelor si trec vamile vazduhului fara suparare, pentru milosteniile lor.

Aceasta o adeveresc dumnezeiestile Scripturi, zicand: „Milostenia izbaveste din moarte si acopera multime de pacate” (Tob. 12, 9). Cei ce nu se sarguiesc a-si curati pacatele prin milostenie, acelora nu le e cu putinta a scapa de aceste intrebari, caci ii rapesc acei stapani ai vamilor intunecati la chip si, muncindu-i cumplit, ii pogoara in subteranele iadului. Acolo ii tin in legaturi pana la infricosata Judecata a Domnului Hristos. Vezi ca nici tie nu ti-ar fi fost cu putinta a trece aceste vami daca nu ai fi castigat rascumpararea prin darurile Cuviosului Vasile.

(Vama a cincea) Vorbind noi astfel, am ajuns la vama lenevirii si a trandavirii, unde se cerceteaza toata zilele si ceasurile petrecute zadarnic, fara lucrarea faptei bune. Acolo se opresc toti lenesii sau trandavii aceia care, asemenea trantorilor, poftesc si mananca din osteneli straine, in loc de a lucra si a-si castiga existenta prin lucrul si sudoarea fetei lor. De asemenea si cei care sunt platiti nu lucreaza dupa invoiala. Acolo se cerceteaza si cei care nu se ingrijesc a lauda pe Dumnezeu si cei care se lenevesc in zilele de praznice, in duminici si sarbatori a merge la vecernie, la utrenie, la dumnezeiasca Liturghie si celelalte slujbe de lauda a lui Dumnezeu. La acea vama se cerceteaza lenevi-rea, trandavia si neglijenta fiecarui crestin, mirean ori cleric, care n-a purtat grija de sufletul sau sau de sufletele incredintate lor. Acolo se cerceteaza cu deamanuntul toate pacatele izvorate din lenevire si multi sunt opriti si se prabusesc in prapastiile iadului. Acolo si eu mult fiind intrebata, nu rm’-ar fi fost cu putinta a scapa de datoriile acestui pacat, de n-ar fi implinit neajunsul meu daruirea Cuviosului Vasile, prin care rascumparandu-ma, m-au scos din primejduirea ce ma ameninta a ma pogori jos, in iad.

(Vama a sasea) Urcându-ne de acolo tot mai sus în văzduh am ajuns la vama furtului, vameşii-draci ai acelei vămi încearcă acolo cu de-amănuntul sufletele despre feluritele păcate ale mituirilor, răpirilor şi înşelătoriilor, pe ascuns sau pe faţă. La vama aceea se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei copii, dobitoace păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşi avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva şi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc. şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace si cinste pe aproapele, îndurerându-1 până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime. La această vamă, deşi ne-am împiedicat puţin, am trecut, nedând mult acolo, pentru că nu s-a găsit în mine furtişaguri, afară de care se făcuseră în copilăria mea foarte puţine, şi acelea din necunoştinţă şi nepricepere, am trecut fără să dăm mult.

(Vama a saptea) Am ajuns apoi la vama avaritiei si a iubirii de arginti. Milostivul Dumnezeu insa acoperindu-ma in viata mea, nu m-am ingrijit de multa avere, nici n-am fost iubitoare de arginti si de agonisit averi. Eu in viata ma indestulam cu cele ce mi le dadea Domnul, multumindu-ma cu putin. Nu eram lacoma sau avara. Ba inca din cele ce aveam imparteam cu osardie si cu bucurie saracilor si celor lipsiti de cele de trebuinta. Pentru aceasta am trecut usor si repede prin vama aceasta.

(Vama a opta) Mergând mai sus şi lăsând pe vameşii draci de la vama zgârceniei am ajuns la vama ce se cheamă a cametei şi a vicleşugului. Acolo se cercetează toţi cei care-şi dau argintul sau banii lor cu camătă, agonisindu-şi dobândă necurată, precum şi lacomii şi cei care ţin în casele lor lucruri străine, ca pe ale lor. Acolo întrebătorii vameşi m-au cercetat cu de-amănuntul de felurite părţi ale acestui păcat în faţa acelei înfricoşate privelişti mi-au apărut în minte cuvintele Dumnezeieştilor Scripturi: „De vei împrumuta bani fratelui tău sărac, din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i iei camătă… să nu dai cu camătă fratelui tău; nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se obişnuiesc de cămătari a le da cu dobândă”. Neavând cu ce să mă învinuiască, mă acuzau numai de vicleşug, că am amăgit pe cineva şi am luat din ale lui; dar fiindcă n-au putut dovedi acestea temeinic, scrâşneau cu dinţii lor infernali asupra mea, înfricoşându-mă. Noi însă am plecat de acolo mai sus, mulţumind Dumnezeu.

(Vama a noua) Urcându-ne noi şi de acolo tot mai sus, am ajuns la vama nedreptăţilor şi a păcatelor strigătoare la cer: asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor, oprirea plăţii slugilor şi lucrătorilor; defăimarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti.  Acolo se cercetează cu de-amănuntul toţi judecătorii cei nedrepţi care judecă pe plată, mită şi care părtinesc celor vinovaţi, iar pe cei nevinovaţi îi osândesc. Acolo se mai cercetează şi oprirea de plată a lucrătorilor pământului şi cei ce vând cu lipsă şi fac cumpene şi măsuri ne-drepte cu care neguţătoresc, ca şi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo. Atunci mi-au apărut înaintea ochilor sufleteşti, hotărârile Dumnezeieştilor Scripturi: „Gel ce face nedreptate îşi urăşte sufletul său… Nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu… Când judecaţi să nu căutaţi în faţa oamenilor, să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare, să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu este cel ce race dreptate…”. Iar noi, cu darul lui Hristos, am trecut şi de acea vamă rară primejdie, dând ceva.

(Vama a zecea) Trecând şi de vama nedreptăţilor, am urcat tot mai sus, pe necunoscuta şi fioroasa cale a văzduhului şi am ajuns la altă vamă care se numeşte a zavistiei şi a duşmăniei. Acolo se cercetează toţi cei care s-au zavistuit unii pe alţii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraţi şi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet Asemenea şi această vamă am trecut-o fără să mai dăm ceva, pentru că n-am zavistuit pe nimeni niciodată în viaţa mea. Si măcar că întrebau vameşii aceia despre ura de fraţi, neiubirea de aproapele, şi de felurite răutăţi ce izvorăsc din acestea, însă, cu îndurările Domnului nostru Iisus Hristos, în toate cercetările acelea m-au găsit nevinovată, fără numai mânia diavolilor celor ce scrâşneau asupra mea am văzut-o şi nu m-am temut de dânşii, ci ne-am dus mai sus, bucurându-ne.

.

(Vama a unsprezecea) De acolo, călătorind noi toi mai in sus în văzduh am ajuns la vama mândriei şi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deşartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălţarea cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri şi superstiţii, voia slobodă, obişnuinţa în păcate, neascultarea de părinţii trupeşti şi sufleteşti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu… unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datornica cinste părinţilor, tatălui şi mamei, asemenea preoţilor şi celor mai bătrâni şi celor mai mari rânduiţi de Dumnezeu şi puşi întru stăpânire, şi de câte ori nu i-au ascultat pe dânşii si celelalte lucruri de mândrie şi cuvinte în deşert. Eu însă în viaţă fiind slujnică săracă şi neavând a mă mândri cu unele ca acestea, am trecut printre acei draci îngâmfaţi, dând ceva foarte puţin, deoarece am fost foarte smerită, cinstind pe părinţii trupeşti, dar mai ales pe părinţii mei duhovniceşti.

(Vama a douasprezecea) Urcandu-ne de acolo mai sus la inaltime pe treptele vazduhului, am ajuns la vama maniei, a iutimii si a lipsei de mila. Arapii aceia ma cercetau aspru si amanuntit despre feluritele laturi ale pacatului maniei si iutimii. Era acolo multime multa de draci foarte salbatici si fiorosi, iar in fruntea lor era o capetenie draceasca, care statea pe un tron asemenea unui idol, grozav de infricosator si el, poruncind manios, cu aprinsa iutime si asprime celor din jurul sau. Graiul lui insa nu-l intelegeam. Aceia, plini de mania, iutimea si rautate lor, se muscau unii pe altii ca fiarele salbatice si neimblanzite, chinuindu-se si tipand groaznic, inspaimantand totul in jurul lor.

Ajungand noi in mijlocul acelor rai, s-au repezit asupra noastra cu fetele lor sangeroase si cu mare rautate demonica ne cercetau, punand inainte toate pacatele mele facute in mania si iutimea mea cat am trait pe pamant. Ori de cate ori m-am maniat, iutit, tulburat si am tipat la cineva cu cuget rau si cu privire salbatica. Chiar si pentru cele ce din dragoste sfanta, vrand a trage pe cineva din pacate si a-1 pune in buna randuiala, de m-am tulburat cu manie si iutime asupra lui, ori de l-am amarat sau de l-am batut, ori de m-am pornit asupra cuiva cu manie de vrajba si tinand in mine rautatea, am plecat ocarand si ingrozind […]. Toate acelea mi le aratau rand pe rand, asa cum, cand si unde le facusem. insa n-au dobandit ce doreau ei de la noi. Sfintii ingeri care ma insoteau le-au raspuns pentru acelea cu care ma invinuiau si asa am mers inainte, bucurandu-ne in Domnul, acoperit fiind sufletul meu pacatos cu rugaciunile Cuviosului meu Parinte Vasile.

(Vama a treisprezecea) Am ajuns apoi la vama tinerii de minte a raului si a razbunarii. Acolo, cu o groaznica nemilostivire, se cerceteaza toti aceia care tin in inima lor amintirea raului, cei care rasplatesc cu rau pentru raul facut sau care sunt invrajbiti cu altii. Milostivirea Celui Prea-inalt insa m-a acoperit si acolo, fiindca n-am tinut rautate in inima mea asupra nimanui, n-am tinut minte raul facut de altii si n-am avut rautate asupra celor ce ma vrajma-seau, nici m-am razbunat asupra cuiva, ci, pe cat am putut, am aratat dragoste spre aceia, rasplatind raul cu binele, si asa cu nimic nu m-au aflat datoare la acea vama. Diavolii, vazand ca n-au pentru ce ma opri acolo, se tanguiau cumplit, vazandu-ma ca scap libera din ghearele lor. Astfel am plecat de acolo mai departe, bucurand-ne in Domnul.

Suindu-ne noi asa tot mai in sus in vazduh, mi-am luat indrazneala si am intrebat pe sfintii ingeri care ma duceau: Domnii mei, rogu-va sa-mi spuneti de unde stiu aceste infricosate puteri si stapaniri ale vazduhului toate faptele rele ale oamenilor ce traiesc pe pamant in toata lumea, ale fiecaruia in parte? Iata, vad ca nu numai pe cele facute la aratare, ci si pe cele ascunse le stiu si le vadesc aici. Sfintii ingeri mi-au raspuns, zicand: Tot crestinul, la Sfantul Botez, primeste de la Dumnezeu pe ingerul sau pazitor, care, nevazut, il pazeste pe dansul ziua si noaptea, calauzindu-1 la tot lucrul bun, pe calea vietii si a mantuirii, in tot timpul vietii lui, pana in ceasul mortii. El scrie in cartea sa toate cuvintele, miscarile si lucrurile cele bune facute de om in viata sa. Asemenea si capetenia imparatiei intunericului si a beznei iadului, care doreste sa traga tot neamul omenesc in pierzarea sa, pune pe langa fiecare om ce se zamisleste si se naste in lume pe cate unul dintre inrautatitele sale duhuri viclene.

Acela, umbland aproape de om si in urma lui, ii pandeste de aproape si cu deamanuntul toate: privirile, miscarile, cuvintele, lucrurile si toate cate le face de-a lungul intregii sale vieti, si neincetat il indeamna cu viclesuguri la rautatile lui, adica a pacatui in tot felul. indata ce vede ca omul a inclinat spre rau, a vorbit rau si a pacatuit, acel diavol scrie toate pacatele in catastiful sau, pe care apoi il duce la vami, cu toate pacatele omului scrise de el. In acest chip sunt stiute de vamesii vazduhului toate pacatele tuturor oamenilor din lumea pamanteasca. Apoi, dupa ce sufletul se desparte de trup, cand se sarguieste pentru a sui la cele ceresti, la Ziditorul sau, atunci, dupa cum vezi, aceste duhuri viclene ale vamilor vazduhului il opresc pe loc, aratandu-i scrise toate pacatele lui. Pe sufletul care are mai multe fapte bune decat pacate, nu-l pot opri vamesii aceia; dar daca vor afla la el mai multe pacate decat fapte bune, il opresc un timp,in stapanirea lor si-l inchid in temnitele iadului, un-de-1 muncesc atat cat le ingaduie dreptatea dumnezeiasca.

Acolo sufera greu si se chinuieste sufletul acela pana ce, cu postiri, rugaciuni, milostenii, sfinte liturghii, parastase, pomeni si alte faceri de bine facute in numele lor sfintelor locasuri si saracilor de catre ai sai, primeste iertare pentru pacatele sale. Cei care se inchina Prea Sfintei Treimi si deseori primesc cu vrednicie sfanta impartasanie, trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, aceia urca lesne la cer, aparati fiind de ingeri si de rugaciunile sfintilor lui Dumnezeu, care se roaga pentru mantuirea lor. Cei care n-au facut nici unele din cele de folos in toata viata lor, n-au parte de nici un ajutor si sfintii ingeri nu pot sa aduca pentru ei cuvant de aparare.

Daca insa un suflet s-ar arata atata de pacatos, urat si vrajmas lui Dumnezeu, incat sa nu mai aiba nadejde de mantuire, fiind sortit desavarsit in vesnica osanda, atunci indata diavolii il pogoara pe acela in adancurile iadului, unde este gatit locul lor, la vesnica munca. Acolo ii tin pana al invierea obsteasca si a doua venire a Domnului. Dupa aceea, au sa se munceasca vesnic, impreuna cu trupul in care au vietuit, in gheena focului nestins. inca si altceva este bine sa stii: pe aceasta cale se suie spre cercetare numai sufletele acelea care sunt luminate cu Sfantul Botez si credinta crestina. Paganii insa, necredinciosii, ereticii si toti cei instrainati de Dumnezeu nu mai vin pe calea aceasta spre Scaunul Dumnezeirii, pentru ca inca fiind vii, din viata pamanteasca sunt ingropati in iad cu sufletele lor.

(Vama a paisprezecea) Acestea grăind către mine sfinţii îngeri, am intrat la vama uciderii. Acolo vameşii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creştini de păcatele grele ale uciderilor şi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere şi uciderea sufletească şi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă şl în cumpănă se pun. Ci noi şi acolo puţin dând, am trecut cu bine.

(Vama a cincisprezecea) Iesind din mijlocul vamesilor acelora groaznici, am suit tot mai sus, ajutata de sfintii ingeri, pana ce am ajuns la vama descantecelor, vrajitoriilor, ghicirilor, fermecatoriilor, a otravitorilor si chematorilor de diavoli. Pangaritii draci ai acelei vami erau asemenea jivinelor cu cate patru picioare si taratoarelor, ca taurii fiorosi, ca serpii, viperele, scorpiile si broastele. Si foarte urata era vederea lor. Cu darul lui Dumnezeu, vamesii aceia n-au aflat nimic scris in catastifele lor si nici in mine, deci am trecut indata, nedand nimic.

Plecand noi de acolo tot mai sus, am intrebat pe sfintii ingeri care ma duceau: Domnii mei, rogu-va, spuneti-mi oare toti crestinii trec pe aici, prin vamile acestea? Oare nu este cu putinta vreunuia dintre ei sa treaca pe alta parte la cer, fara numai pe aici? Nu este oare vreun mijloc de a face calatoria aceasta fara intrebarile si frica ce intampinam noi cand trecem prin aceste infricosatoare vami? Sfintii ingeri mi-au raspuns: Nu este alta cale pentru sufletele crestinilor care se suie la ceruri. Toti trec pe aici, dar nu toti sunt cercetati asa ca tine, fara numai cei ce sunt pacatosi ca tine, toti aceia care n-au facut desavarsit marturisirea pacatelor lor, ru-sinandu-se si tainuind inaintea duhovnicilor lor faptele lor de rusine si unele dintre pacatele lor. Daca crestinul isi marturiseste cu adevarat pacatele sale, faptele rele, ii pare rau, se caieste ca le-a facut, isi implineste canonul cuvenit si paraseste pacatele, facand roade vrednice de pocainta, apoi pacatele acelea le sterge nevazut dumnezeiasca milostivire.

Cand un suflet ca acela trece pe aici, intrebatorii din vamile vazduhului, deschizandu-si catastifele lor, nu afla scris nimic in ele asupra lui, nici nu-l pot supara, nici ingrozi pe acel suflet; ci el trece lin in sus, la ceruri, la Scaunul Dumnezeirii, ca sa se inchine si sa fie rasplatit cu fericirea vesnica in cereasca imparatie. Deci si tu, de ai fi facut marturisire desavarsita de toate pacatele tale, si dupa dezlegarea duhovnicului ai fi facut pocainta adevarata din destul, n-ai fi suferit astfel de groaznice cercetari ca acestea la vamile vazduhului. Diavolii, dupa ce vad ca sufletului osarduitor, prin marturisirea adevarata, parasirea pacatelor, implinirea canonului si aducerea de roade de pocainta, i se sterg pacatele din catastifele lor, il razboiesc din nou, mai groaznic decat inainte, pentru a-1 arunca in alte pacate si ca sa-l inscrie din nou in catastifele lor.

Cu adevarat, spovedania este izvor de mantuire pentru om! pe multe nenorociri si necazuri il scapa ea pe om, facan-du-1 sa treaca netinut de vamesi si sa se inalte liber la Dumnezeu. Multi nu-si spun pacatele lor, unii crezand ca au destula vreme ca sa se pocaiasca si sa li se ierte greselile, iar altii rusinandu-se de fata duhovnicului, iar pentru aceasta vor fi cercetati cu asprime la trecerea prin vami. Altii spun la un duhovnic unele pacate, iar la altul pe celelalte, insa si acestia isi vor afla pedeapsa si, necuratindu-se de pacatele lor, nu vor avea calea libera, curata si cu inlesnire de trecut vamile. Tie insa ti-a ajutat si aceea ca de mult ai parasit de a mai pacatui de moarte si cu fapte bune ai petrecut ceilalti ani ai vietii tale, si mai ales rugaciunile Cuviosului Parinte Vasile, caruia i-ai slujit cu devotament.

(Vama a saisprezecea) Alergand mai departe, am ajuns la vama desfranarii. Acolo se cerceteaza tot felul de desfranare sau curvie, nalucirea pacatului curviei cu mintea sau zabovirea gandului in acel pacat, invoirea cu atingerile patimase si spurcate, caderile in desfranare, persoanele, vremea si locul unde s-a savarsit pacatul, visuri necurate, porniri si priviri cu gand spurcat. Stapanul acelei vami sedea pe scaunul sau, imbracat cu o haina soioasa, rosie, stropita cu sange, murdara si foarte necurata. Si se falea, ca si cum ar fi fost imbracat stralucit cu o haina imparateasca.

Multime de draci stateau acolo inaintea lui. Aceia vazandu-ma ajunsa acolo, s-au mirat mult cum de am ajuns pana la dansii. Si stateau uimiti, socotind cum de am putut trece prin atatea vami. Apoi scotand lucrurile cele de desfranare ale mele, scrise in catastifele lor, ma invinuiau cu asprime, aratandu-mi persoanele cu care pacatuisem in tineretile mele, vremea cand gresisem, ziua, noaptea si locul unde am facut pacatul acela cu cineva. Si n-aveam ce sa raspund, ca asa era, fara numai tremuram de frica si ma umpleam de rusine. Si nu numai cele adevarate mi le ziceau, ci si cu multe minciuni ma acuzau. Acelea zicandu-le, se repezeau asupra mea cu ghearele, sa ma rapeasca din mainile sfintilor ingeri si sa ma arunce jos, in adanc.

Atunci sfintii ingeri, impotrivindu-se lor, ziceau: Sufletul acesta a parasit pacatul desfranarii de multi ani, si de atunci a petrecut in curatie si in infranare pustniceasca. Diavolii insa au strigat: Stim si noi ca de mult a parasit acest pacat, dar pacatele desfranarii le-a avut in ea, pentru ca nu s-a marturisit cu adevarat inaintea duhovnicului, nici n-a luat de la el cuvenitul canon, ca sa faca pocainta pana la stergerea lor. Pentru aceasta lasati-ne-o noua si duceti-va fara ea; ori rascumparati-o cu fapte bune. Acestea auzindu-le eu, m-am umplut de groaza si tremuram de frica. Atunci ingerii lui Dumnezeu dand in schimb din lucrurile mele cele bune si mai ales din darurile Cuviosului meu Parinte Vasile, abia ne-am izbavit de acea cumplita primejdie, si asa am plecat de acolo.

(Vama a saptesprezecea) Am ajuns apoi la vama preacurviei. Acolo se cerceteaza pacatele celor casatoriti, care nu-si pazesc credinta si legamantul facut la cununie, adica nu-si pazesc patul lor curat, ca si siluirile, a acelora care silesc femei ori fete sa se desfraneze cu ei. Tot aici sunt cercetate si fetele bisericesti afierosite lui Dumnezeu, care dupa ce si-au fagaduit fecioria ori curatia lor lui Hristos, n-au pazit-o de caderile in desfranare. Navalind dracii fiorosi ai acelei vami, mi-au cercetat lucrurile mele cu mare amanuntime si cu multa sarguinta. La acea vama am va zut ca eram mult datoare. Necuratele duhuri si nemilostivi cercetatori stiind ca mi-am inselat sotul legiuit, se repezeau la mine cu ghearele, ca sa ma rapeasca din mainile ingerilor si sa ma arunce in fundul iadului. Insa ingerii pricindu-se mult cu dracii acelei vami si adunand toate ostenelile si nevointele mele pe care le facusem in urma, aducandu-le la mijloc abia de m-au rascumparat, punand in cumpana si din darurile Sfantului Vasile. Si asa cu greu scapand, luminandu-ma, ne-am dus si de acolo mai departe.

(Vama a optsprezecea) Urcand noi in zbor tot mai sus, ani ajuns la vama nelegiuitelor impreunari barbatesti si femeiesti in afara firii, a sodomiilor. Acolo se cerceteaza pacatele acestea nefiresti si altele si mai necurate, facute in ascuns, de care rusine este a le si pomeni. Stapanul dracesc al acelei vami era foarte fioros, cu o fata marsava si mai uracios decat toti dracii vamilor prin care trecusem. In jurul lui era multa putoare nesuferita. Acesta poruncea unei multimi de draci foarte uraciosi si ei, sluti si fiorosi, salbatici si rai, aprinsi de manie si cumplita iutime. Aceia iesind inaintea noastra, indata ne-au impresurat si m-au cercetat. Acei vamesi uraciosi, fiindca cu darul lui Dumnezeu n-au putut afla dintr-acestea in mine, ramanand deserti, au ramas de rusine. Noi, bucurandu-ne, am plecat de acolo mangaiati, caci ne-am izbavit de spurcaciunea, rautatea si puterea lor.

Mergand mai inainte, sfintii ingeri mi-au zis: Ai vazut, Teodoro, infricosatele vami ale vazduhului? Sa stii ca mai nici un suflet nu le trece fara suparare, deoarece toata lumea zace in rautatea smintelilor si mai toti oamenii sunt iubitori de desfatari si de desfranare. Abia daca putini se feresc de necuratiile desfranarii si-si omoara poftele trupesti. Putini sunt aceia care trec vamile acestea cu libertate. Cei mai multi, venind pana aici cad si pier pentru ca acesti cumpliti cercetatori ai faptelor desfranarii rapesc sufletele lor si le trag la iad, muncindu-le. Si se laudau stapanii de la vamile desfranarilor zicand ca ei singuri, mai mult decat toti ceilalti de la toate vamile, umplu muncile din temnitele iadului cu sufletele pacatosite. Multumeste, Teodoro, lui Dumnezeu ca te-ai invrednicit a trece peste acele aspre cercetari, cu rugaciunile Cuviosului Vasile, parintele tau duhovnicesc. De acum nu vei mai vedea nici o greutate sau frica.

(Vama a nouasprezecea) Am ajuns apoi la vama ereziilor, a mincinoaselor cugetari asupra adevaratei religii ortodoxe, a lepadarii de dreapta credinta ortodoxa, a hulirilor si blasfemiilor. Acolo se intreaba gandurile necuvenite si socotinta stramba fata de dreapta credinta crestineasca, departarile de dreptcredincioasa marturisire a adevaratei credinte, neindeplinirea fagaduintelor si indatoririlor crestinesti, indoirea in credinta, hulele asupra sfinteniei si altele asemenea acestora. Acea vama am trecut-o fara de cercetare, pentru ca in viata avand si pazind dreapta credinta, nu m-am aflat vinovata. Si asa de acolo am mers inainte, apropiindu-ne de portile cerului.

(Vama a douazecea) Alergand cu repeziciune pe calea vazduhului, am ajuns la vama nemilostivirii, cruzimii si invartosarii inimii. Intrebatorii vamii aceleia erau amarnic de cruzi si stapanul lor dracesc era fioros, sufland cu nemilostivire si mare iutime, asemenea flacarilor iadului. Acest stapan se mai arata si foarte uscat si sleit, ca de o lunga si mare boala, plangandu-se singur de rautatea lui si gemand ca un bolnav. Chiar de s-ar afla cineva savarsitor a multe nevointe, de multe postiri si rugaciuni, de si-ar pazi chiar si fecioria ori curatia, de si-ar fi infranat trupul sau si-ar fi omorat poftele cele rele dintr-insul, dar daca a fost neindurat si nemilostiv, inchizandu-si inima sa fata de aproapele sau aflat in felurite suferinte, acela, de la acea vama, cade jos in adancul iadului, unde este inchis si in veci nu afla mila. Noi insa, cu ajutorul si darul lui Dumnezeu, am trecut si acea vama fara primejdie, ajutandu-ne pretutindeni rugaciunile Cuviosului Parinte Vasile.

Izbavindu-ma eu de acele infricosate vami ale vazduhului, cu inima buna, cu bucurie si saltari duhovnicesti ne-am suit pe calea aceea tot mai sus, deasupra tuturor acelor vami, ajungand la portile cerului, cu milostivirea lui Dumnezeu, Care a ajutat sufletul meu de a trecut slobod prin cumplitele primejdii si s-a eliberat de amarii, fiorosii si prea intunecatii demoni de la acele vami”.

Vezi si:

Vamile vazduhului – PARTEA I

Vamile vazduhului – PARTEA III

Vamile vazduhului – PARTEA IV